Cutremure, falii, crevase… Surpări provocate de replici și trepidații… Șerpuiri ale magmei suite din abis și clocotind în alveolele reconfigurărilor succesive și spectaculoase. Pisc și prăpastie, nămol și cer, zvârcoliri iscate din potențial ctitoricesc și elan prospector reluat la infinit și decontat în caratele cunoașterii niciodată depline…
Scurta descripție nu se referă la catastrofe geologice sau la vreo alunecare intempestivă de teren, ci la un alt gen de seism: zguduirea sufletească. La zbuciumul interior omniprezent și intens – cel dătător de veșnice angoase și abandonuri, tatonări timide, erupții temperamentale, palide nădejdi și interogații cât cuprinde. Toate aceste tribulații le aflăm cu prisosință din antologia de poezie contemporană intitulată Ontos, eros, thanatos. Coordonată de Ela Iakab, Maria Bologa și Ion Oprișor, lucrarea a apărut la Editura ”Mirador” (Arad, 2019) condusă cu vrednicie și neostoită pasiune de bardul și editorul Ioan Matiuț.
În Precuvântare, poeta Ela Iakab afirmă că ”… Ontos, eros, thanatos este, întâi și întâi, o mărturie a istoriei literare din partea vestică a României. O istorie lungă și admirabilă, coagulată în jurul unor instituții de cultură apropiate nu numai din punct de vedere geografic, ci, mai ales, prin credința, veche și nouă, în valoarea perenă a cărții și a creației lirice.”
Într-adevăr, este o depoziție pe care toți cei douăzeci și opt de competitori antologați o depun prin intermediul ”productelor” considerate ca fiind (printre) cele mai sugestive vizând truda lor ziditoare. Încât, din alăturarea acestor zămisliri de vârf, rezultă, finalmente, o carte remarcabilă a expandărilor afective ale protagoniștilor înseriați. Mai mult: fără teama de-a greși, pot spune că antologia de față este una dintre cele mai izbutite din ultima vreme. Și asta atât prin diversitate stilistică axată pe un suport axiologic preeminent, cât și prin modul/felul de raportare, de la itinerarul existențial (ontic), la eros (dragoste) și tanatic (expiere/sfârșit). Un periplu tragic și prozaic, șocant și senin, tulbure și străveziu… De la tenebre la puritate (și invers) fluctuația stărilor de spirit exprimă diferențe tipologice marcate de etate, perioade și receptări incluzând viziuni și abordări strict particularizate.
În pofida acestor deosebiri structurale, găsim la toți poeții și un numitor comun: dorința pătimașă, obsesivă, de eliberare, de lepădare a lestului organic, terestru, și de înălțare, de zbor și contopire cu celestul, cu nemărginirea invocată ca scut și reazem al izbăvirii. Al excluderii sau, cel puțin, al diminuării neliniștii ontologice regăsite atât de des (și de dureros) în asaltul și presiunea turbulențelor sufletești. Palpit și reverie în flama destinului – iată o coordonată nodală a lucrării. Se afirmă că unul dintre cele mai teribile păcate este acela de a înșela un orb. Dar la fel de mare e și vina de a răni un poet. Ca seismograf al oscilațiilor vieții, sensibilitatea accentuată îi conferă putința de-a măsura magnitudinea nefericirii și – nedorit ”privilegiu” – de-a se hrăni voluptuos din ea. Relevarea sentimentelor zădărniciei, resemnării și eșecului, devin astfel ”obligații” curente. Și cine să le reflecte mai plastic, dacă nu poetul – această ființă ciudată și veșnic ”cârtitoare”, dârză și slabă, activă și contemplativă, iute trecătoare și, totuși, nemurită. Pendulând între tonul ”domestic” cinic-pesimist, enunțul filosofic și aria patetic-profetică cu debușeu în transcendent, autorii prezentului volum știu că Poezia semnifică o taină. O enigmă perpetuă. Dacă ar eticheta-o definitiv, ar dispărea misterul – acel ingredient, acel imponderabil care ne colorează traiul și în absența căruia dăinuirea noastră ar fi mult mai săracă. Probabil că tocmai de aceea ne (și) perpelesc la pară nestinsă, silindu-ne să cugetăm temeinic în albia simbolului și, mai ales, să vedem dincolo de aparențe.
O altă trăsătură distinctă a cărții constă în ”castitatea” sa. Nu te izbește iureșul acela de secreții și dejecții atât de manifest în alte compuneri similare și în care referirile la sex și trivial țin capul de afiș. Nu există acel descriptivism biologic disecând anatomii și lopătând încrâncenat în limfă și puroi. Nu avem ”sânge” pe tavan, explozii hormonale și defulări erotice incontrolabile. E drept că antologia glisează în cadru prestabilit (viață-iubire-moarte), dar și așa e suspect de ”cuminte”, mai ales că include substanțial în schemă și problematica liubovului.
Publicând spuma, esența creației lor, poeții antologați n-au fost ispitiți de ocheadele lubricului Amor. În consecință, au respins – cel puțin în lucrarea prezentă – tentația mizerabilismului, promiscuității și a deșănțării carnale, adoptând, în schimb, firescul și decența exprimării. Și care nu ocolește/ignoră nici seducția trupească, dar o face în contul emoției sublimate și nicidecum la nivelul imund și facil al zgândăririi viscerale. Ceea ce, să recunoaștem, e cu totul altceva, ca distanța dintre nudul antic sculptat în manieră clasică și o fotografie actuală înfățișând o muiere goală aflată în călduri.
Ontos, eros, thanatos – o carte deosebită în constelația antologiilor de gen, o bucurie a lecturii derivând, firesc, din calitatea intrinsecă a poemelor expuse. De subliniat grafica volumului, așezarea în pagină care e largă, aerisită, sporind satisfacția bunei receptări. De asemenea, notele biobibliografice și referințele critice, clare și la obiect, îngăduie formarea unei păreri cât mai corecte despre autor și opera sa. (Nu o dată am nimerit antologii supraîncărcate cu puzderie de amănunte. Detalii, în fond, irelevante, din care nu transpar înzestrarea esențială – harul literar- și, implicit, fructele lirice propriu-zise, ci noianul de școli, facultăți și patalamale deținute de stihuitori. Încât, dacă te-ai ghida numai după strășnicia învățăturilor, ți-ai aburca degrabă desaga în spinare și-ai purcede în pelerinaj, unde să te inspiri din izvorul ”genialității” lor. Or, când vorbim de artă, mai există și un element absolut necesar și care, pare-se, e ignorat tot mai abitir. Mă refer, de bună seamă, la talent, care, cel puțin la unii, e în vădită suferință! Însă ce contează asta, când ”colateralul” îl suplinește cu brio, iar fuleul veleitarilor e de nestăvilit? De aici și hiperinflația de ”menestreli” ilustrând la superlativ diletantismul agasant și precaritatea transfigurării artistice – fiecare închipuindu-se un veritabil corifeu al versurilor ”magistrale” livrate non-stop. Dar, la urma urmei, poți frânge aspirația omului? Evident că nu. Și aici, ca și în celelalte domenii, tot sita va avea ultimul cuvânt, alegând și separând bobul de neghină, bardul autentic de impostura patentată).
Și pentru că, din motive lesne de intuit, e imposibil să te pronunți separat asupra tuturor celor 28 de autori – deși ar merita-o cu surplus – mă rezum la a-i nominaliza în ordinea plasării în carte: Armina Flavia Adam, Maria Bologa, Ioana Burghel, Nina Ceranu, Ilie Chelariu, Vicu Cojocaru, Simona Constantinovici, Dumitru Cristănuș, Vasile Dan, Octavian Doclin, Remus Valeriu Georgioni, Gabriel Hasmațuchi, Ela Iakab, Borco Ilin, Laurian Lodoabă, Ioan Matiuț, Andrei Mocuța, Maria Nițu, Marian Odangiu, Dumitru Oprișor, Ion Oprișor, George Popovici, Liubița Raichici, Nicolae Silade, Costel Stancu, Nicolae Szekely, Robert Șerban și, nu în ultimul rând, desigur, inimoasa și infatigabila Adriana Weimer.
Ontos, eros, thanatos, este un volum în care emoția vie, pură, culisează în fiorul ce înavuțește, la rându-i, zestrea în formare a conștiinței. De aici și acel melanj constant dintre fantastic și real, dintre dăinuirea minimă, comună, și aspirația ardentă spre înălțare și contopire cu Necuprinsul. Un jind aparte, indefinit, dar omniprezent, însoțește fidel demersul fiecărui poet, întreținând la cote superioare mecanismul subtil și distinct al ”revendicărilor” cu valoare generală. Preț de o clipă, cu toții devin egali în cerințe, după care, inevitabil, survine departajarea și propulsarea în prim-plan a specificului individual. Dominantă indispensabilă pentru a explora și în continuare, cu succes, perimetrul fabulos și etern-incitant al celor două lumi. Una a concretului originar; cealaltă – a fictivului luxuriant și inepuizabil în substanța sa.
_______________________________________________________
x) – Ontos, eros, thanatos –
Editura Mirador, Arad, 2019