Ctitorit în urmă cu ceva vreme, Clubul de la Timișoara – format dintr-un grup de scriitoare/scriitori – are deja în palmares câteva înfăptuiri lăudabile. În ce constau ele? Printre altele, în publicarea unor cărți pe diferite subiecte – toate sub pecetea Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film (UARF), a Fundației Culturale <<Orient Latin>> și a Editurii Eubeea. Astfel, rând pe rând, au apărut volumele ”UTOPIA – DESPRE IUBIRE ȘI PROSTIE” (2018); ”DOSARUL BRÂNCOVEANU – ÎNTRE REAL ȘI IMAGINAR” (2017); ”INSULA FIECĂRUIA” (2019).
Denumită ”O SUTĂ DE ANI DE LITERATURĂ FEMININĂ ÎN ROMÂNIA”, cu subtitlul ”Studii de portrete”, cea mai recentă izbândă tipografică aparține tot Clubului de la Timișoara. Vorbim despre un tom impozant, în două volume, totalizând nu mai puțin de 1288 de file! Cartea a fost turnată în condiții grafice alese, la imprimeria ”Eurostampa”, și s-a ivit sub sigla Editurii timișorene ”Eubeea”.
Prezenta ediție rezultă din cumularea materialelor primite de la protagonistele cuprinse în paginile ei. Iar pentru cele dispărute dintre noi – din surse documentare aflate la îndemână. Lucrarea este oblăduită, cu aceeași nesecată energie și determinare, de romanciera, poeta și editoarea Nina Ceranu. La care se adaugă și o aplicată Precuvântare croită de criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru.
Veritabil catalog, redactarea include un număr de șaptezeci și nouă de exponente ale scrisului românesc din toate epocile – unele trăitoare pe olaturi străine, dar niciodată separate/rupte definitiv de matca ancestrală. Încât reunirea lor sub acest titlu comun este justificată – încadrarea unora dintre ele constituindu-se și într-o reparație morală tardivă, e drept, însă bine venită.
Masivitatea tomului ”sperie”, făcându-te să te aproprii de el cu oarece ezitare. Dar, simultan, și cu real interes vis-`a-vis de conținut. Și care, precum constatăm, e luxuriant, oglindind o paradă în ”trombă” a autoarelor participante. Astfel, descoperim o galerie de poete, prozatoare, jurnaliste, traducătoare, eseiste, cercetătoare, colege cu apetit critic ori filosofic, cu profil tehnic sau pur umanist. Un melanj amețitor de stiluri, curente, viziuni și idei, pedagogii și sensibilități, de expandări exuberante, dedicate, ori, dimpotrivă, de recluziuni/baricadări în sinele angoasat și interogativ.
Indiferent de stările amintite, ele compun nucleul unei formidabile și vaste arhitecturi spirituale derivând din ghes prospector, provocare intelectuală și escapada reveriei. Din acea neliniște permanentă, veșnic ispititoare și zămislitoare de noi și felurite”pricini” pe șleaul creației angajând eul în toată magnitudinea sa.
Cartea se constituie într-un autentic caleidoscop reflectând portretele scriitoarelor ”arvunite” diverselor registre literare. Fiecare cu mostra ei, cu rodul extras din frământarea interioară și afișat apoi pe întinsura colii de hârtie. Încât, finalmente, alături de text, fotografia, datele biobibliografice și referințele critice alcătuiesc tabloul lămuritor al rostului (și rolului) lor pe scena astei lumi atât de efervescentă, de surprinzătoare și de problematică.
De bună seamă că întruparea actualei tipărituri n-a fost o întreprindere facilă. Ea a presupus destulă osteneală, căci, la prepararea unei asemenea ediții de anvergură, nu totul merge șnur. Mai sunt și sincope, amânări, retrageri de ultim moment sau, din contră, intruziuni/revendicări intempestive, cu gestica și vocalizele aferente. Însă, mai presus de această ”recuzită”, pare-se, inevitabilă, subzistă actul ca atare: atitudinea sublimată în apariția cărții. (Și acuma, ca de atâtea ori în trecut, Nina Ceranu – dispecera/centralizatoarea manuscriptelor – și-a făcut datoria. Și-a onorat sarcina/menirea de editor, implicându-se deplin în demararea și concretizarea unui proiect cultural de rezonanță. Așa a procedat și procedează, de regulă, când e nevoie de o mână iscusită și o voință neștirbită puse în serviciul interesului major. Acela al culturii ca reazem al neuitării și bornă identitară).
O trăsătură distinctă a volumului constă în faptul că fiecare autoare e secondată de un prezentator/prezentatoare, ce susțin un tip de exordiu datorită căruia aflăm amănunte în plus despre ars poetica și viața destinatarului. (Iar acolo unde această metodă nu este posibilă, se apelează la citate din cronicile răspândite în diferitele reviste de profil, întregindu-se astfel în chip benefic bazinul informației). Încât și ”servanții” aceștia – prin contribuția lor – devin personaje ale cărții, din posturi diverse: critici, romancieri, barzi, gazetari, sociologi ș.a.m.d. Exact ca într-o horă inedită a coabitării prin valorizare optimă și reciproc avantajoasă.
”O SUTĂ DE ANI DE LITERATURĂ FEMININĂ ÎN ROMÂNIA” este o construcție născută nu din solidaritate de sex și, prin urmare, opusă beletristicii bărbătești, ci din rațiuni ținând de complementaritate. Proză feminină versus proză masculină – iată o (aparentă) dihotomie cultivată instinctiv sau din reflex al pretinsei superiorități intelectuale de esență mizantropică sau elitistă. Încât ”exclusivismul” de gen al prezentei lucrări nu e unul căutat dinadins, ci reprezintă o formulă prin care se (re)actualizează statutul artistic al protagonistelor noastre. Altfel spus, cartea nu este o contrapondere la ”autoritatea” și ”preeminența” bărbătească, dar subliniază elocvent însemnătatea și randamentul creativ al femeilor. Ceea ce mi se pare absolut normal în contextul liberei exprimări și al respingerii discriminărilor de orice factură.
Așa cum avem autoare cu stil viril, tăios și abrupt, comparabil cu cel masculin, există și confrați vădind caractere contrare. Adică, etalând mai degrabă sensibilități lirice pronunțat feminine și nu fuleu de prozatori sadea. Încât, azi, ”fermitatea” scriiturii nu mai constituie un criteriu de departajare, când amalgamarea manierelor de elaborare cunosc o abundență (și o diversificare) remarcabile. Importantă este valoarea, destoinicia probată în redactarea/întocmirea cărții. Orice alt principiu sau reper – în afară de cel axiologic – e subiectiv și irelevant, ducând la confuzii și înțelesuri sterpe.
Cele două volume nu sunt și nu pot fi exhaustive. Întotdeauna rămâne un gol, încă ceva de completat, ca într-o arhitectură cu pasaje multiple și variate. Neîndoielnic că, între competitoarele enumerate în op, există diferențe valorice. Înzestrarea lor artistică nu e otova, ci individualizată, debușând în aria personalității unice și accentuate. Cu toate astea, însă, e loc și pentru ”celelalte” – condeierele care nu strălucesc (poate) ca discul solar, dar – cel puțin – luminează ca o torță în pârgul nopții. Căci, precum se știe, nici geniul nu apare brusc, din vid, ci se dezvoltă și se cizelează, gradual, în timp. Ori, altfel zis, splendoarea unei cascade nu e tributară doar torentului principal, ci și stropilor irizând constant necurmata curgere.
Aspectul monumental al dilogiei nu derivă, firește, din ”corpolența” sa, ci din conținutul multiplu și dens, compactat sugestiv în pâlnia recepției generale. Nu calculăm o asemenea compunere în proporții, fie ele și impresionante, ci în calitatea cuprinsului relevând obiectiv plurivalența destinelor scriitoricești. Sens în care biografiile literare (și existențiale) ale multor protagoniste sunt emblematice, ilustrând viu sacrificiile și privațiunile îndurate în numele artei, dar și satisfacțiile trăite tot în contul ei.
Dincolo de aceste scurte considerații, stăruie mărturia trudei pilduitoare întru autodepășire și înălțare. De la sondarea profunzimilor trupești, la explorarea orizontului tutelar și, mai presus de el, la scrutarea infinitului. Cu lucrarea ”O SUTĂ DE ANI DE LITERATURĂ FEMININĂ ÎN ROMÂNIA”, cultura noastră se îmbogățește cu încă o zidire prestigioasă și a cărei întrupare nu poate decât să bucure. Ea ilustrează pregnant, chiar și în versiune incompletă, tezaurul creativ înfățișat de femeile seduse ireversibil de magia artei. Și în numele căreia au croit și hărnicesc și pe mai departe noi izbânzi în țesătura vastă a himerei lăstărind prolific în vad germinativ.
___________________________________________________________
x) O sută de ani de literatură feminină în România –
Editura Eubeea, 2019, Timișoara