-schiță-

            Iasmin Mugurel se întorcea de la cenaclu și era fericit. Citise un fragment din primul său roman și aprecierile – cu mici excepții – fuseseră favorabile. Ba, mai mult, unele comentarii îi întrecuseră așteptările, flatându-l și alungându-i îndoielile ce-l chinuiseră cumplit înainte de lectură. Acuma, însă, totul se limpezise și pășea viguros, strecurându-se agil prin mulțimea ce vălurea din sens opus. O clipă bucuria proaspetei victorii fu umbrită de constatarea că nu mai avea în buzunar decât două monede: una de o sută de lei, iar cealaltă – de douăzeci. Și era singur acasă, soția fiind dusă în concediu, la țară. Pe urmă, imediat, își aminti că nevasta se înapoia poimâine, așa că-și reveni pe loc. Banii îi ajungeau numai bine pentru pâine și lapte. Se va descurca chiar și cu o masă mai puțin consistentă, cum, de altfel, procedase și altă dată, căci proviziile din frigider se isprăviseră deja.

            Plouase îndârjit și aleea denivelată sclipea. Pe șosea, ochiurile de apă tremurau în răstimpuri, strivite, pe rând, de roțile automobilelor.

            Mugurel lungi pasul, dar încetini numaidecât. La mică distanță, un cerșetor, prăvălit pe un rest de carton ud, ținea ridicat un braț scheletic. Îi remarcă privirea noduroasă și obrazul supt, dincolo de care creștetu-i pleșuv aducea cu o lubeniță răscoaptă. Instinctiv, scoase moneda de un pol și, îndoindu-se din șale, o depuse în palma oropsitului. ”Să vă ajute Dumnezeu!” – rosti acesta clar și apăsat, iar Mugurel simți, brusc, o ușurare imensă. Porni din nou, iuțind călcătura. Mai rămase cu 100 de lei, dar soția va veni curând, astfel că, oricum, va rezista. Important era că se găsea într-o formă excelentă, savurând din plin triumful literar, din perspectiva căruia viitorul îi apărea seducător, gata să-i ofere și alte satisfacții cu nimic inferioare celei pe care tocmai o trăia.

            Aproape fără să-și dea seama, ajunse acasă. Când să-și tragă fermoarul hanoracului, tresări la bing-bang-ul soneriei. Deschise îndată.

            -Știți că a murit tanti Luci? zise dintr-o suflare doamna Vulpe, vecina de apartament. Am strâns de la toți locatarii bani de înmormântare. Nu mult, doar o sută de lei de familie.