-schiță-
Medicului Bizău, abia repartizat la sat, i se și dusese faima de om tare priceput, care numai dintr-o ochire îți și spunea ce și unde te doare.
… Vine Pătruț al lui Nicodim.
-Domnu doctor, să trăiți, am slăbiciune…
-Pune termometrul! Ia și-o aspirină! Așa… Altu’!…
Intră nana Leica.
-Na, mătușă, ia termometrul și înghite o aspirină!
-Da’ n-am răceală, țucă-te maica, mă rod măruntaiele!
-Păi, sigur că te rod. Ești coaptă de răcită! Altu’!…
Sasu, tractoristul, se lăsă greu pe scaun. Se ținea cu mâinile de burtă.
Medicul tocmai scotea un termometru. I-l oferi imediat, apoi îi livră două aspirine și-l conduse afară.
La rând era Caterina, cea mai trupeșă săteană. Când păși în cabinet, Bizău împinse la o parte aspirinele și termometrele. O îndemnă să respire profund și se tot plimba, nemulțumit, în jurul ei. Pe urmă, îi explică necesitatea unui control mai sever și-i ceru să-și descheie nasturii de la bluză. Caterina se conformă, iar el începu s-o cerceteze. O studie astfel îndelung, ba din față, ba din spate, dar mai mult frontal, nelăsând să-i scape niciun centimetru de piele. Isprăvind, îi împlântă un termometru, adăugă un pumn de aspirine și-i reaminti să vină pestre trei zile, să vadă cum evoluează boala.
Ajunse și moș Ducă la consultație. Era vânăt la chip și horcăia ca vântul prin burlane.
-Dom’ doctor, când trag aer, mă apasă…
-Păi, dacă tragi prea des, cum să nu te apese?!… Ia-o mai ușor!…
Văzându-l apropiindu-se cu aspirina și cu termometrul, pacientul se albăstri și mai intens.
-Și data trecută… tăt din astea mi-ați dat… și nu m-o ușurat…!
-Hm! Cunoști dumneata efectul patogen al virușilor? Ăștia pun sub semnul întrebării eficacitatea de contracarare a sistemului imunitar. Cunoști dumneata asta?…
-Nu cunosc, dom’ doctor…
-Păi vezi!
Terminând cu vizita, moș Ducă părăsi dispensarul și se opri la birt. Goli trei dețuri cu prăștină, după care se simți infinit mai bine. Apoi, vorbi până la ora închiderii despre ”defectul de contralobare a istmului nasogen”.