-schiță-
Epuizați, cei doi generali și-au dat mâna. Încheiaseră cel de-al 244-lea acord de încetare a focului. Ultimul pact durase exact șase minute și paisprezece secunde, fiind apoi violat cu încrâncenare, repetat, de ambele părți.
Capii oștirilor se întâlneau ritmic, în vederea zămislirii a noi convenții de pace. Când într-o tabără, când în cealaltă, înconjurați de statele lor majore, beligeranții iscăleau solemn documente de importanță covârșitoare. Asemenea momente emoționante erau de fiecare dată imortalizate cu ajutorul mass-mediei și difuzate instantaneu în lumea largă, astfel că și cei mai izolați locuitori ai planetei știau că se pusese încă o frână solidă în calea ostilităților.
Pentru o cât mai corectă informare a populației, se înființase chiar un post special de știri având menirea de a transmite necurmat tot ce ținea de elaborarea și parafarea proaspetelor înțelegeri.
Lucrurile mergeau șnur, iar opinia publică era mulțumită de calitatea și promptitudinea dovedite întru răspândirea veștilor legate de viitoarele aranjamente pacifiste. Redactori de prestigiu relatau neosteniți diferitele faze ale negocierilor ce durau săptămâni și luni întregi, răstimp în care tunurile bubuiau accelerat, anunțând prin salvele lor semnarea iminentă a următorului act de suspendare a conflictului.
Pe măsură ce trecea vremea, însă, rolul postului de radio s-a simplificat la maximum, el constând doar în măsurarea intervalului dintre anunțarea unui consens și încălcarea lui. Din pricina asta, personalul s-a redus la un singur slujbaș, al cărui timbru grav răsuna – la ore fixe – în sitele difuzoarelor: ”Azi-noapte, după negocieri maraton, s-a ajuns la o nouă formulă de sistare a bombardamentelor. Generalul Trotyl s-a opus planului inițial, incriminându-i conținutul expansionist. Deși afirmase fără echivoc că nu-și va schimba poziția, generalul Napalm a renunțat la rigiditatea-i cunoscută, acceptând în final soluția compromisului. Tratatul a intrat în vigoare la ora patru dimineața și a fost violat un minut mai târziu”.