-scheci-
(O cameră obișnuită de hotel. Secondat de asistentul său, candidatul își pregătește cuvântarea electorală.)
CANDIDATUL (fixându-și intens colaboratorul): Am reexaminat ciorna discursului și mărturisesc că nu mă satisface.
ASISTENTUL (mirat): Adică?!
CANDIDATUL: Nu e suficient de articulat.
ASISTENTUL: În ce sens?
CANDIDATUL: În toate direcțiile. E prea moale, prea comun…
ASISTENTUL: Cum așa?! Doar mustește de promisiuni și de angajamente. Punct cu punct: termene de execuție precise, licitații netrucate, achiziții publice corecte… La fel – relația directă cu oamenii, explozia prosperității, ghesul înaripat al inițiativei lucrative… Ce-și poate dori un semen în plus?
CANDIDATUL (plimbându-se cu mâinile la spate): Hm… Obiective realiste și interesante, însă nu e destul. Mai lipsește un element.
ASISTENTUL (curios): Care?
CANDIDATUL: Componenta spirituală. Latura afectivă.
ASISTENTUL (ridicând din umeri): Nu înțeleg…
CANDIDATUL (înțepenind locului): Printre altele, trebuie să bagi mai multă transparență, pricepi?
ASISTENTUL: Păi… bag, bag, da’ cât?
CANDIDATUL: Îndeasă tare… așa… vârtos! Dă-le o porție zdravănă, să se sature. (Pauză.) Și încă ceva! Bagă și evlavie în text! Și smerenie!
ASISTENTUL (uimit): Smerenie?!
CANDIDATUL: Exact. Că e duium și nu costă parale.
ASISTENTUL (mașinall): Da, desigur… Cum poftiți.
CANDIDATUL (aprinzându-și o țigară parfumată): Observ că ești nițel confuz. Tocmai de aceea vreau să mă explic, pentru a-ți spulbera îndoielile. Notezi?
ASISTENTUL (luând hârtie și creion): Refacem discursul, nu?
CANDIDATUL: Evident. Nu putem defila cu el, întrucât e golit de substanță. Centrarea lui doar pe concretețea materială îi amplifică ariditatea, existând riscul perceperii eronate prin excluderea factorului emoțional. Fapt ce ar avea un efect nefast asupra alegătorilor, cu consecințele de rigoare: diminuarea interesului electoral, scăderea ratei de participare și, în ultimă instanță, absenteismul în masă. Și te întreb franc: ne putem asuma un asemenea pericol?
ASISTENTUL (isprăvind ceva de scris): Nu! Categoric nu! E necesară o altă abordare… mai… mai…
CANDIDATUL (luându-i vorba din gură): … intimă, nu?
ASISTENTUL (însuflețit brusc): Exact. Mai sufletească, urcând din căldura inimii, nu din răceala creierului secat de afecte.
CANDIDATUL: A unei raționalități deposedate de minima capacitate de a induce bruma sentimentelor stimulative la nivelul superior al recepției individului. Ei bine, acest vid existențial se cere a fi completat cu noțiunile consacrate ale atitudinii personale: simțul măsurii, evlavia, smerenia…
ASISTENTUL (consemnând febril): Iar toate acestea se subsumează conceptului de iubire a aproapelui, nu?
CANDIDATUL (zâmbind subțire): Corect. O deducție logică anihilând avalanșa speculațiilor pe tema în cauză. (După o pauză.) Mă bucur să constat că ai pătruns rapid esența gândirii mele, situație ce va netezi calea spre izbândă.
ASISTENTUL: Apropo de transparență…
CANDIDATUL: Ce-i cu ea?
ASISTENTUL: Cât la sută să bag?
CANDIDATUL (meditând o clipă): Știu eu… Vâră vreo șaizeci de procente.
ASISTENTUL: Nu-i exagerat? Dacă bag atâta, se vede tot.
CANDIDATUL: Ai dreptate. Nu mai rămâne nimic ascuns.
ASISTENTUL: Apreciez că un volum de 20% e rezonabil. Iar de luăm în calcul smerenia și evlavia, ajungem la o cotă de 50%.
CANDIDATUL (frecându-și palmele): Excelent! Acuma să-i vedem pe rivalii noștri, care ne acuză de atitudini antidemocratice!
ASISTENTUL: Mai grav: în ultimul editorial al oficiosului ”Proiectil”, suntem făcuți varză.
CANDIDATUL: Zău? Nu-s la curent.
ASISTENTUL (înfierbântat): Moțata aia de Belula Zdupanu ne-a numit extremiști. Oameni de grotă, primitivi, incapabili de relaționări civilizate și dispute decente.
CANDIDATUL (croind un gest de lehamite): Auzi, cine ne critică! Parașuta analfabetă, căreia nu-i convine nimic. O acritură de amanet, dă-o-n păpuriș! Tot ea ne-a tăvălit și în fițuica ”Napalm”, săptămâna trecută. Din ”intoleranți”, ”fripturiști” și ”fanatici”, nu ne-a scos. Parcă e trasă cu cheia, pe cuvânt.
ASISTENTUL: Se zvonește că-i metresa lui Păsat.
CANDIDATUL: Rechinul?
ASISTENTUL: Da… Are proptă, ciumăfaia, nu jucărie!
CANDIDATUL (apropiindu-se de fereastră și aruncând mucul de țigară în gol): Din partea mea să-i ia dricu’ pe amândoi! Tanda cu Manda! (După o pauză.) Ai consemnat ideile principale, nu?
ASISTENTUL: Normal.
CANDIDATUL (sever): Reformulezi spiciul și-l aduci la parametri actuali. Elimini din text orice referire la constrângeri sau măsuri punitive aflate în varianta precedentă. Miza rămâne una mare și lată: spațiul interior al individului, captarea sensibilității sale. Omul răscolit e maleabil și, în consecință, lesne de capacitat. Acestea sunt noile coordonate ale strategiei noastre, înțelegi?
ASISTENTUL: Da. Și care, să recunoaștem, diferă substanțial de programul inițial.
CANDIDATUL (surâzând eteric și așezându-se în fotoliu): Păi ce, numai noi ne schimbăm platformele și doctrinele? Să fim serioși! Toți o fac.
ASISTENTUL: Da, însă nu atât de radical…
CANDIDATUL (entuziasmat): Păi vezi, aici e avantajul nostru. Îi surprindem cu modernitatea viziunii și le luăm maul. Ce părere ai, nu e genial?
ASISTENTUL: Mda… Cine nu riscă, nu câștigă.
CANDIDATUL: Firește. Îndrăzneală și spirit de inițiativă – iată rețeta succesului. Iar noi deținem toate atuurile pentru a fi victorioși.
ASISTENTUL: Și totuși, avem aici și o primejdie.
CANDIDATUL: Care?
ASISTENTUL: Aceea a derutării electoratului. A zăpăcirii lui complete prin amestecarea tuturor principiilor și a ideilor ce la separa până deunăzi.
CANDIDATUL (zâmbind cu superioritate): Dragul meu, oamenii sunt ca albinele și ca muștele.
Albinele caută ce e bun și curat, iar muștele – ce e urât și murdar. Acuma, dacă predomină unii sau alții, nu putem ști. Important e să ai alternativă, să nu rămâi descoperit. Iar de ești descoperit, ce faci?
ASISTENTUL: De regulă, improvizezi.
CANDIDATUL: Bravo! Exact în faza asta ne găsim momentan. Cu soluția aferentă ieșirii din impas. Și mai reține ceva: lumea e atât de uimită de întruparea ei, încât simte permanent nevoia de a mulțumi cuiva pentru că există. Și de ce să nu-mi mulțumească mie, de pildă? De ce să fie recunoscătoare altuia? Cu ce e altul mai breaz ca mine? Ce are în plus vizavi de subsemnatul?
ASISTENTUL (părăsind subit jilțul și apropiindu-se de ușă): Aveți dreptate, domnule. Nu poate avea nimic în exces față de dumneavoastră. Același tupeu rarisim, aceeași abilitate manipulatoare, același talent de demagog și aceeași sete patologică de arginți și de putere! Încât semănați leit, ca globii oculari.
CANDIDATUL (uluit): Cum, cum?!… Ce spui, ce tot îndrugi acolo?!
ASISTENTUL (cu o mină sobră): Pentru mine ați fost un studiu de caz. Al treilea aspirant la demnități pe care-l investighez în modul acesta.
CANDIDATUL (holbându-se la el): Incredibil ce-mi aud urechile! Tu glumești!
ASISTENTUL: Deloc! Adevărul e că sunteți identici, parcă croșetați de-o andrea comună. Periplul printre voi, mimând adeziunea, mi-a dat prilejul de-a admira pe viu infinita ipocrizie și versatilitate a naturii umane. Cu materialul adunat, voi scrie o carte tratând fenomenul pervertirii conștiinței sub egida politicii.
CANDIDATUL (vizibil panicat): Și eu… Cu mine… cu mine ce se va întâmpla?!
ASISTENTUL (neobișnuit de calm): Aveți două opțiuni: fie vă căutați alt consilier și vă continuați campania, fie renunțați și vă retrageți în reculegere. Aici, evlavia și smerenia – pe care le-ați invocat – vă pot ajuta consistent.
CANDIDATUL (privindu-l cu dezgust): Adică să dau cu piciorul în tot ce-am clădit până-n prezent? Să abandonez cursa, așa, fiindcă mă sfătuiește un cal troian? Un trădător abject, care m-a vândut fără scrupule? Haida-de! Ești caraghios, pe cuvânt!
ASISTENTUL (tușind protocolar): Inexact! E o chestiune de morală. De principii, dacă vreți.
CANDIDATUL (râzând forțat): Hai, slăbește-mă cu frazeologia asta! Mai bine fii sincer și recunoaște cu cât te-au ”gresat” rivalii mei ca să mă scoți din circuit.
ASISTENTUL (deschizând ușa): Cu cât m-ați plătit și voi.
CANDIDATUL (derutat): Păi… noi nu ți-am oferit nimic… Te-ai înscris voluntar.
ASISTENTUL: Întocmai! N-am încasat niciun sfanț de la voi. (Pauză.) Totuși, în ce vă privește, am și o mică consolare.
CANDIDATUL (măsurându-l pieziș): Nu mă interesează părerile tale. Hai, fă pași, dispari din viața mea!
ASISTENTUL (închizând ușa): Cu abilitățile etalate, aveți șanse multiple să accedeți la cele mai însemnate funcții. Chiar și fără reazemul unui sfetnic super titrat. Îi depășiți pe mulți în lăcomie și fariseism, iar la promisiuni fanteziste – ce să mai zic!? Spulberați toate recordurile. Din pricina asta, să știți că nu mă despart ușor de dumneavoastră. Sunteți fascinant în ambiții și aprig în agoniseală, încât e greu să vă egaleze cineva. Per…
CANDIDATUL (întrerupându-l): Tacă-ți mielița aia! Încă n-ai plecat? Sau preferi să te evacuez cu poliția!?
ASISTENTUL (imperturbabil): Ați recurge la gestul acesta?
CANDIDATUL: Ba bine că nu! Te pașaportez urgent!
ASISTENTUL (zâmbind ciudat): Și dacă v-aș spune că totul n-a fost decât o glumă?
CANDIDATUL (izbucnind): O glumă?!… Asta-i culmea nerușinării! O glumă, zici?
ASISTENTUL: Da. Un examen menit a vă testa rezistența la șocuri. Și pe care, admit, l-ați trecut onorabil. Fără scene de isterie incontinentă sau derapaje brutale. Fapt ce mă îndreptățește să afirm că, într-adevăr, aveți stofă de politician rasat. Tocmai de aceea cred în ascensiunea și triumful dumneavoastră.
CANDIDATUL (ridicându-se brusc din fotoliu): Tu… tu… ori ești un șarlatan sadea, ori un strateg de geniu. Sincer, habar n-am în ce categorie să te plasez. Problema e că ai întrecut măsura, iar încrederea mea în tine a scăzut drastic. Prea mi-ai trântit-o pe șleau, ca să-ți mai acord vreun credit. Așa că lasă-mă și vezi-ți de treabă.
ASISTENTUL (scoțând din mapă un plic și înmânându-i-l): Dacă nici asta nu vă convinge de fidelitatea mea…
CANDIDATUL (citind atent hârtia extrasă din plic): Fantastic! De necrezut! Îți dai seama ce mi-ai adus?
ASISTENTUL (cu o nuanță ironică): Presupun că da.
CANDIDATUL (exclamând): Dinamită pură! Cu documentul ăsta îmi desființez oponentul și câștig scrutinul! Da’ apropo: de unde-l ai? Cum l-ai procurat?
ASISTENTUL (surâzând enigmatic): Secret profesional…
CANDIDATUL (transfigurat)): Mă rog… Mă rog… (Pauză.) De ce stai în picioare? Hai, ia loc! (Îl prinde de cot și-l direcționează spre jilț, apoi dă la iveală o sticlă de whisky și umple două păhărele.) Mi-ai făcut un cadou mai strașnic ca orice. Iar gestul trebuie sărbătorit. (Ciocnesc și beau, pe urmă își aprind țigări și inhalează cu voluptate fumul aromat.)
ASISTENTUL: Sper că v-am asigurat de bunele mele intenții în ce vă privește. Iar cu moralizarea… n-a fost nimic serios. Un simplu artificiu completând spațiul verbalizării.
CANDIDATUL: Sau o diversiune cu caracter prospectiv…
ASISTENTUL: Posibil, însă total inofensivă.
CANDIDATUL (inspirând adânc): Mda… Mi-ai tras o praftură pe cinste! N-am mai știut cum să te iau. La un moment dat, eram gata să jur că te-a pălit o criză de integritate și ai basculat în postura de campion al eticii. Ca, acuma, să văd că ți-ai revenit și că reluăm navigatul în aceeași barcă. Fapt ce nu poate decât să mă bucure.
ASISTENTUL (cu o expresie de satisfacție): Și pe mine la fel. Vedeți, ăsta-i avantajul intelectualilor, că nu țin cu dinții de o idee sau părere.
CANDIDATUL: Da. Nu-s încremeniți în proiecte. Inovează în permanență, construiesc și reașază lucrurile. (După o pauză.) Nici măcar în vis nu mi-aș fi imaginat așa ceva.
ASISTENTUL: Adică?
CANDIDATUL: Cu documentul ăsta. E formidabil! Moarte curată pentru adversar! Dacă ar ști ce-l paște, s-ar piti în gaură de șarpe. Ar dispărea instantaneu. S-ar evapora. (Toarnă în țoiuri și sorb din nou licoarea maronie, aspră, cu gust ușor dulceag.) Mi-ai provocat bătăi de inimă, să știi.
ASISTENTUL: Cu farsa?
CANDIDATUL: Bineînțeles. Cât pe ce să pic în capcană.
ASISTENTUL: Și nu mă judecați greșit, nu?
CANDIDATUL: Păi…
ASISTENTUL (conciliant): În regulă. Chestiunile s-au clarificat. Mergem înainte și ne zdrobim potrivnicii!
CANDIDATUL (entuziasmat): Ei da, încep să te recunosc. Așa te vreau: combativ și optimist. Doar avem o misiune pe lumea asta, nu?
ASISTENTUL (golind păhărelul cu alcool): Firește. Un țel singular și măreț: acela de a-i ferici pe oameni.
CANDIDATUL (secând și el țoiul): Just! Ce poate fi mai înălțător decât slujirea aproapelui? Satisfacerea nevoilor sale, optimizarea cerințelor la adăpostul perspectivei epurate de contradicții și obstacole – iată calea de parcurs, traseul ce va duce la bunăstare și progres continuu. Deb…
ASISTENTUL (retezându-i elanul): Excelent debut de spici electoral! Dacă erați la un miting, ați fi provocat furori. Realizați cât de însetat e poporul de asemenea ziceri, în care tihna și belșugul se logodesc într-o superbă horă a prosperității generale? Într-o prinsoare a împlinirii integrale secretate necurmat din cornul abundenței și nișa euforiei?
CANDIDATUL (străluminat la chip): Splendid! Minunat! Se cunoaște că ai vână de orator. Mâine-poimâine, mă întreci și pe mine.
ASISTENTUL (retractil): Nu, asta nu! Pe dumneavoastră nu vă poate depăși nimeni.
CANDIDATUL: Chiar crezi?
ASISTENTUL: Absolut! Sunteți unic și imbatabil – un prototip a ceea ce se numește Homo politicus. Și de la care avem cu toții multe de învățat.
CANDIDATUL (aparent neutru): He, he! Mă flatezi. Mă gâdili la orgoliu, ai? (După o pauză.) Uite, îți fac o confesiune. Știi de ce mi-am redobândit încrederea în tine?
ASISTENTUL: Ascult…
CANDIDATUL (aplecându-se spre el): Fiindcă te-am reevaluat. Ai potențial în expansiune. Cu unul ca tine, sunt convins că nu voi rămâne de căruță!