-scheci-
(O sală de tribunal. De la înălțimea pupitrului său, magistratul deschide un dosar.)
JUDECĂTORUL: Inculpat Potângă!
ACUZATUL: Prezent!
JUDECĂTORUL: Știi de ce te afli aici?
ACUZATUL: Da. Fiindcă am furat un ou.
JUDECĂTORUL (sever): Ceea ce e foarte grav! Extrem de grav! Și nu mă iau după expresia ”Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. Nu, căci nu mai e valabilă. E caducă, înțelegi?
ACUZATUL (spășit): Mda…
JUDECĂTORUL (pe același ton): Actualmente folosim o altă formulare: Cine fură crocodilul, mâine ia automobilul. Sau: Cine sparge casieria, mâine ia trezoreria.
ACUZATUL: Am luat și eu ce-am găsit.
JUDECĂTORUL: E incredibil cât ai putut să decazi! Subtilizarea unui ou constituie o faptă abominabilă și ea se cere sancționată cu maximum de asprime!
ACUZATUL: Cum apreciați…
JUDECĂTORUL: Nu cum apreciez eu, ci cum prevede legea. Care e neîndurătoare cu astfel de infracțiuni. Ca să curmăm răul din fașă, trebuie să fim exigenți și fermi! Cu alte cuvinte, toleranță zero față de orice act reprobabil. Pricepi?
ACUZATUL: Da…
JUDECĂTORUL: Sincer, ești cel mai solid și mai complex caz din cariera mea. Am mai avut destule spețe interesante, dar niciuna nu se compară cu atrocitatea comisă de tine! De aceea, socotesc că și pedeapsa musai să fie pe măsură. Adică exemplară!
ACUZATUL (îngăimând): Domnule judecător… Vă rog să mă iertați…! Recunosc că am săvârșit un lucru urât, însă l-am făcut fără de voie.
JUDECĂTORUL: Poftim?!
ACUZATUL: M-a îmboldit foamea și n-am mai rezistat. Parcă mă mâna cineva de la spate și atunci am intrat în curtea reclamantului. Căutam ceva de-ale gurii, orice, numai să nu pic din picioare… Pen…
JUDECĂTORUL (întrerupându-l): Și te-ai găsit să șterpelești taman un ou! Nu o găină, curcă sau rață, ci baș un ou! Vezi, asta te înfundă și mai vârtos.
ACUZATUL (oftând): Dacă așa mi-a fost scris…!
JUDECĂTORUL (tăios): Mă, tu ești mai cutră decât pari! Dosarul tău mi-a dat de furcă, nu glumă! Dar, până la urmă, l-am deslușit, deși mi-a scos fire albe. În fine, ce vreau să zic? Uite, în ultima perioadă am pronunțat o sumedenie de sentințe. Condamnări lejere pentru niște flecuștețe. Unul a devalizat o bancă, altul a lichidat un combinat… Câțiva au măsluit dovezi pentru terenuri și păduri, castele și iazuri cu pește… Am avut și un tip care a vândut zece stânjeni de cale ferată, iar un alt fârtat a negociat scoaterea la mezat a pășunilor alpine din satul natal. În general, jecmăniri mărunte, fără pericol social ridicat. Dar să înșfaci un ou, un ou, mă, asta le întrece pe toate! Și știi de ce?
ACUZATUL (moale): Dacă-mi spuneți…
JUDECĂTORUL (încruntându-se): Fiindcă oul e o emblemă aparte. El simbolizează geneza, facerea, viul omniprezent. Pe scurt – viața! Iar tu, sustrăgând oul, ai profanat însăși existența, datul primordial. Din acest motiv, vina ta e și mai cumplită.
ACUZATUL (timorat vizibil): Domnule judecător… Vă jur că n-o să mai pun mâna pe nimic! Mai bine crăp de foame, decât să mai ajung vreodată aici!
JUDECĂTORUL (fluturând arătătorul spre inculpat): Vă cunosc eu! Așa vă smiorcăiți toți, până vă treziți liberi și vă apucați iarăși de fărădelegi.
ACUZATUL: Nu și în ce mă privește. Vă rog să țineți cont că sunt la prima abatere și nu…
JUDECĂTORUL (retezându-i vorba): Și crezi că asta îți va micșora sancțiunea? (Pauză.) Se pare că n-ai realizat esențialul.
ACUZATUL: Anume?
JUDECĂTORUL: Conotațiile faptei tale dezgustătoare. Și care sunt multiple, solicitând la maximum aparatul cognitiv al organelor de anchetă. Din acest motiv – și din multe altele – acțiunea punitivă trebuie să fie pilduitoare. Prin urmare, pentru furtul oului arhetipal, te condamn, inculpat Potângă, la șase ani de închisoare și la plata cheltuielilor de judecată!
ACUZATUL (bâiguind): Șase… Șase ani?!… Domnule judecător… Aveți milă de mine!… Șase ani pentru un ou?!…
JUDECĂTORUL: Întocmai! Și încă ai scăpat ieftin, fiindcă mâine mă însor și n-aș dori să-mi încarc conștiința cu o nedreptate.
ACUZATUL (sleit): Dar… totuși… Dacă oul ar fi fost din aur, mai treacă-meargă… Însă, precum știm, nu e decât un ou obișnuit, cu coaja poroasă și murdară pe alocuri…JUDECĂTORUL (izbind cu ciocănelul în pupitru): Inexact! Subtilizând oul în cauză, ai atentat la viață. Altfel spus, ai săvârșit o crimă indirectă. Ceea ce, principial, nu se poate tolera!