Recentul volum al Mihaelei Aurora Christi, intitulat ”PODGORENII” și apărut la Editura Solness, Timișoara, 2013, este dificil de încadrat într-un anume calapod. Și totuși, el își are obârșia în tehnica ingineriei textuale a curentului postmodern : deconstrucție, fragmentarism, alternanța suveran-intempestivă a planurilor și a reperelor temporale etc. Plus meșteșugul (mai mult ori mai puțin precis) al dialogului.
Ceea ce ne propune scriitoarea, este o formulă naratologică axată pe aptitudinea cititorului de a întrezări virtualul și de a-i conferi semnificație prin propria angajare constructiv-afectivă. Și asta întrucât există în tipologia autoarei un fel de propensiune specială pentru joc, pentru expunerea și exaltarea segmentului infantil al personalității. Ea degajă, prin personajele sale insolite, multă puritate și naturalețe. Forța rememorării e remarcabilă, conturând un univers existențial – recte Păulișul – ce se încheagă și se recompune cu fiecare cadru sau secvență derulată în ritm (și colimator) cinematografic. Încât, finalmente, spațiul vizat devine un ținut aproape fabulos prin evocare statornică și încărcătură emoțională.
Ce face cu deosebire Mihaela Aurora Christi, ține de facultatea de a insera în text praguri diferite de lectură, provocând recepția prin ”ruliul” și ”tangajul” inedit al abordărilor stilistice. Când neastâmpărat de inventivă, când retractilă ori de-a dreptul exuberantă, autoarea ne apare multiplicându-se la nesfârșit și îmbrăcând, alături de eroii săi, ipostazele frapante ale noului rezultat din magia plăsmuirii. Căci, repugnându-i maniera consacrată, ca și orice alt tip de corset menit a-i jugula elanul novator, ea fuge/respinge automat canonul.
Un gen de melanj, de combinație, în care hârjoana spiritului coabitează dezinvolt cu spontaneitatea și sinceritatea sentimentelor atribuie compoziției de față un statut axiologic meritoriu, în ciuda faptului că asemenea conceperi literare nu se citesc ușor, ele fiind, de regulă, mai greu de decodificat. (De altfel, principalul dezavantaj al unor astfel de proze rezidă în aceea că, dacă lecturezi două volume identice la rând, obosești. Inevitabil, survine toropeala. Ori, mai elegant spus, plictisul pedant). Dincolo de această constatare însă, reușita cărții se datorează harului viu și înnoitor al unei autoare pentru care sufletul mereu tânăr și refugiul în micile pozne ale cotidianului reprezintă un act cu valențe tămăduitoare.
Mihaela Aurora Christi este o ziditoare ingenioasă de slove – un gen de ghiduș în straie mature – cu un acut simț psihologic, un instinct marcant al anticipării și o poftă irepresibilă de a broda ”mătasea himerei”. Argumente, cred, suficiente pentru a recomanda o creație interesantă și distinctă, ivită deopotrivă din tiparele infinite ale ludicului resuscitat și din ispita prospecțiunii. Jucându-se, scriitoarea se eliberează pe sine însăși, mărturisindu-și, totodată, apetența și pentru ceilalți. Și câte șotii și zbenguieli n-au stat, în fond, la temelia atâtor fapte… ”serioase”?
________________________________________________
x) Mihaela Aurora Christi – Podgorenii –
Editura Solness, Timișoara, 2013