-scheci-
(O încăpere a Primăriei municipale. Surescitat, un cetățean dă buzna înăuntru. Are părul răvășit, ochii injectați, iar din creștetul capului i se scurge pe obraz un firicel de sânge.)
ORĂȘEANUL (răstit): Aici e Biroul de Urbanism?
ARHITECTUL: Exact.
ORĂȘEANUL (fluturând arătătorul spre el): Să vă ia naiba pe toți! Neisprăviților!
ARHITECTUL (uimit): Dar ce… Ce s-a întâmplat?
ORĂȘEANUL (gemând): A zburat o țiglă de pe mansardă și mi-a spart țeasta! Puteam să mor din cauza voastră, nenorociților!
ARHITECTUL: Din cauza noastră?! Dar ce vină…
ORĂȘEANUL (întrerupându-l): De ce nu reparați clădirile? De ce nu preveniți evenimentele de felul acesta? Nu vedeți că multe edificii au devenit pericol public?
ARHITECTUL (conciliant): Ei, să nu exagerăm… Regretăm incidentul, însă nu-i corect să generalizăm. A fost un episod nefericit, recunosc, și pentru care, în numele instituției, vă cerem scuze.
ORĂȘEANUL (tamponându-și cu batista dâra de sânge): Asta nu ajunge! Nu mă mulțumesc cu atâta!
ARHITECTUL: Adică?
ORĂȘEANUL: Vă dau în judecată! Și vă pretind daune materiale, fiindcă mi-ați periclitat viața!
ARHITECTUL: Hm… Nu știu dacă ar fi cea mai nimerită soluție.
ORĂȘEANUL: În ce sens?
ARHITECTUL: Un eventual proces cu noi nu v-ar scuti de neplăceri.
ORĂȘEANUL (sarcastic) Nu zău! Vreți să mă intimidați?
ARHITECTUL: Deloc. Aveți tot dreptul să ne acționați în instanță, numai că…
ORĂȘEANUL (curmându-i vorba): Sigur că am! Și o voi face! Vă acuz de neglijență criminală în exercitarea atribuțiilor de serviciu! De atentat le siguranța populației!
ARHITECTUL (schițând un surâs): Da, dar ați omis un fapt esențial. Ați ignorat avertismentele noastre.
ORĂȘEANUL: Ce avertismente, dom’le?!
ARHITECTUL: Alea inscripționate pe panouri și arborate la locuri vizibile. (Pauză.) Unde ziceți că s-a petrecut accidentul?
ORĂȘEANUL: Pe Splaiul Eternității.
ARHITECTUL: Aha! Ei bine, dacă erați mai concentrat, ați fi observat placa montată pe frontispiciu.
ORĂȘEANUL: Și?
ARHITECTUL: Cum ”și”? S-ar fi evitat pocinogul, întrucât pe ea scrie clar: ”Atenție, cad țigle!”
ORĂȘEANUL (și mai stârnit): Bon, dar eu… Ce, musai să pășesc cu ”felinarele” pe sus? Ce sunt eu, radar, să detectez anomaliile?!
ARHITECTUL (oficial): Stimate concetățean… În ce ne privește, noi ne-am făcut datoria.
ORĂȘEANUL: Poftim?!… Care ”datorie”?!
ARHITECTUL (imperturbabil): Am instalat peste tot tăblițe avertizoare. (Scoate o agendă din sertar și, deschizând-o, parcurge cu privirea o filă.) Așa… Uitați aci: pe Bulevardul Crucii, de pildă, am etalat un banner cu inscripția ”Atenție, se desprind cărămizi!” Pe Strada Amurgului – așijderea! ”Feriți-vă de gropi!” – o altă semnalizare de pe Calea Izbăvirii. În Piața Cucuvelei am fixat trei ecrane gigantice, care ne pun în gardă.
ORĂȘEANUL: În ce fel?
ARHITECTUL: Că zidurile se pot prăbuși oricând. Pe Intrarea Genunii am adus boxe performante, importate din emisfera australă. Ele duduie non-stop și informează populația când apar uraganele combinate.
ORĂȘEANUL: Adică?
ARHITECTUL: Vârtejurile de țigle, grinzi, tencuială și sticlă. Atunci, fără panică, lumea coboară la subsol, în beciuri, și stă acolo până trece urgia. La ultima furtună, de exemplu, n-am avut decât cinci morți, nouă dispăruți și optzeci de răniți. Ceea ce, raportat la populația urbei, reprezintă o cifră nesemnificativă.
ORĂȘEANUL (izbucnind): Cum, domnule…
ARHITECTUL (ridicând brațul): O clipă! Încă n-am terminat. Am avut necazuri și pe Autostrada Oaselor, dar le-am surmontat cu succes. Apoi, cartierul Prohod. Zonele 1, 2, 3, și 4. Le-am înțesat și pe ele cu postere, informații, instrucțiuni…
ORĂȘEANUL: Referitoare la ce?
ARHITECTUL: La inundații. Care vin periodic și creează un disconfort evident. Tocmai de aceea livrăm riveranilor indicații clare și precise vizând fenomenul. Și a cărui ciclicitate, sincer, ne provoacă îngrijorări perpetue, dar ne și mobilizează la maximum. Ca și situația de pe Aleea Răposaților.
ORĂȘEANUL (săltând din umeri): Nu înțeleg…
ARHITECTUL: Nici nu-i nevoie. E destul c-o înțelegem noi și adoptăm măsurile cuvenite. (După o pauză.) Vedeți câte responsabilități avem? Credeți că ne e ușor? Că nu cunoaștem cerințele stringente ale oamenilor și că nu acționăm prompt și eficient pentru rezolvarea lor? Haida-de! (Închide agenda și o vâră în sertar, apoi încremenește cu ochii pe fereastră.)
ORĂȘEANUL: Și cu mine… cu mine cum rămâne?
ARHITECTUL (tresărind): Precum v-am spus. Culpa vă aparține în totalitate, fiindcă n-ați fost atent. Regret, dar așa pățesc cei ce umblă cu capu-n nori.
ORĂȘEANUL (ultragiat): Anume, ce? Insinuați c-aș fi țicnit?
ARHITECTUL: Nicidecum. Doar distrat. Însă starea asta vă costă și, cu respect, v-aș sugera să vă revizuiți atitudinea.
ORĂȘEANUL: Adică?!
ARHITECTUL: S-ar impune o mai bună adecvare la mediu. O ancorare mai temeinică în realitate. Căci una e fantezia, și alta e viața cu greutățile de care te ciocnești zilnic. Exact cum s-a întâmplat cu dumneavoastră. (Încetează un moment din vorbit, pe urmă reia cu și mai mult aplomb.) Totuși, trebuia să recunoașteți că ați avut și noroc.
ORĂȘEANUL: În ce mod?
ARHITECTUL (zâmbind onctuos): Că n-ați murit. Ați supraviețuit cu demnitate unui accident stupid în aparență, dar instructiv în esență. Și știți de ce?
ORĂȘEANUL: Nu pricep…
ARHITECTUL: Fiindcă sunt absolut convins de un lucru.
ORĂȘEANUL (sastisit): Domnule… Nu mă interesează…
ARHITECTUL (intempestiv): Ba da, ba da… Ce, n-ați tras nicio concluzie?
ORĂȘEANUL: Ce concluzie?
ARHITECTUL: Apropo de trauma suferită. Capul spart… Tocmai de aia e obligatoriu să vă schimbați comportamentul. Radical!
ORĂȘEANUL (ironic): Zău? Și cum să procedez?
ARHITECTUL: Cu grijă. Să circulați mai mult cu ochii pe sus, ca să preveniți pericolele care vă pândesc. Pe scurt, resuscitați-vă instinctul presimțirii.
ORĂȘEANUL (croind o grimasă): Fâs! Nu merge.
ARHITECTUL: De ce?
ORĂȘEANUL: Pentru că am încercat deja metoda asta.
ARHITECTUL: Și?
ORĂȘEANUL: Tot zgâindu-mă la fațade, n-am observat groapa din asfalt și am plonjat în ea. A fost cea mai cumplită capcană în care am picat!
ARHITECTUL (compătimitor): Presupun că v-ați julit câta, nu?
ORĂȘEANUL (răbufnind): Poftim?!… Ce julitură, dom’le!? Abia m-au scos pompierii din surpătură! Mi-am rupt țurloaiele și am purtat două luni ”ițari” din ghips!
ARHITECTUL (meditativ): Într-adevăr, o experiență neplăcută… Și să mai zici că riscul nu te paște la fiecare pas! Ce chestie, domnule! Ce chestie!–