-scheci-
(Însoțit de cameraman, reporterul efectuează o transmisiune din satul Vaidenoi. După câteva ore de pândă pe ulițele pustii, pe la asfințit, apare o băștinașă. Reporterul se repede la ea, cu microfonul întins, răstimp în care partenerul său filmează de zor scena.)
FEMEIA (speriată): Ce… ce vreți?!
REPORTERUL: Să ne răspundeți la câteva întrebări.
FEMEIA(măsurându-l chiorâș): La ce întrebări?
REPORTERUL: De pildă… ce părere aveți despre implementarea programului de digitalizare la nivel național?
FEMEIA: Ha?
REPORTERUL: Mă refeream la digitalizare… la…
FEMEIA (întrerupându-l): Oh, cât mi-o plăcut!
REPORTERUL: Ce?
FEMEIA (chicotind): Pozna cu degetele… (După o pauză.) Știți… eu îs cam gâdilicioasă. Și Iosâm, bărbatu’ meu, mă gâdila în fiece seară, când ne culcam. Iar eu râdeam, și râdeam, de nu mă mai săturam.
REPORTERUL (intrigat): Se pare că n-ați înțeles sensul întrebării mele.
FEMEIA: Cum să nu!? Da’ n-am știut că e botezată așa: di-gi-la-ti-zare.
REPORTERUL (corectând-o): Digitalizare.
FEMEIA: Zi-i macar cum, că faină e! Te mântuiește de orice hibă. (Își leagă mai strâns broboada sub bărbie și-i trage cu ochiul.) Mare pogan ești, bag samă!
REPORTERUL: Adică?!
FEMEIA: Bați aproponturi, ca să mă suci de cap. Crezi că nu știu ce vrei?
REPORTERUL (mirat): Ce vreau?
FEMEIA (zâmbind cu subînțeles): Oarece prospătură. Veselă și lată. Da’ aia n-o afli pe uliță.
REPORTERUL (contrariat): Despre ce vorbiți?! Nu pricep nimic!
FEMEIA: Ei, nu! Crezi că nu știu unde-ți stă gându’?
REPORTERUL: Zău? Unde-mi stă?
FEMEIA: La muieri.
REPORTERUL: La muieri?
FEMEIA: Dară! Ți-e poftă de ele, văd eu! Că îs…
REPORTERUL (întrerupând-o): Stai! Altceva te-am întrebat, iar dumneata… (Pauză.) În fine, vrei să răspunzi chestionarului meu?
FEMEIA (încruntându-se): Ce chestie?! Acu’ umbli și cu din astea?
REPORTERUL: Cu ce?
FEMEIA: Cu șmecherii de oraș. (Pauză.) Știi ceva?
REPORTERUL (fluturând din braț): Lasă asta! Mai bine spune-mi: de ce e satul așa de pustiu?
FEMEIA: Pustiu? Ți se pare. Toți îs la un loc.
REPORTERUL: Unde?
FEMEIA: La sexibar. Acolo găsești puicuțe extra.
REPORTERUL (uimit): Aveți așa ceva aici?!
FEMEIA: Păi! Și încă mai țapăn!
REPORTERUL: Chiar?
FEMEIA: Îhî.
REPORTERUL (curios): Ce anume?
FEMEIA (umezindu-și buzele): Naitclab.
REPORTERUL: Club de noapte?!
FEMEIA: Ie, ie… Acolo bântuie mai mult bărbații, da’ zumzăie și „porumbițele”. Ai de unde alege, îți garantez.
REPORTERUL (uluit): Bine, dar câmpiile, fermele, cine le muncește?
FEMEIA (proptindu-și pumnii în șolduri): Ce-ai zâs?!…
REPORTERUL: Cine se ocupă de ogor, de agricultură?
FEMEIA (răsucindu-se brusc pe călcâie și rupând-o la fugă): Ui, da’ smintit mai ești! Doamne, ăsta ne ispitește cu munca! Vai ție, desfrânatule! Prăpăditule! (Se oprește o clipă din goană și agită pumnul spre cei doi.) Arză-v-ar focu’ de cioflingari! Că numa’ cu strâmbe feșteliți! Când am zis c-am scăpat de corvoadă, veniți voi să ne tulburați?! Mânce-vă pleava de puțiflendări! (Dispare din raza privirii lor și, imediat, se ivește un vârstnic târând în lesă un pietroi masiv.)
REPORTERUL (făcând un pas înainte): Încotro, tataie?
BĂTRÂNUL: Ia, spre casă…
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: Ha?
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: De la întins oase.
REPORTERUL (nedumerit): Adică?!
BĂTRÂNUL: De la masaj.
REPORTERUL: Zău?
BĂTRÂNUL: Păi!
REPORTERUL: Și cum e?
BĂTRÂNUL (scuipându-și în palme): Lux, `t-ui cucuruzu’ ei de viață! Sâmțăsc cum întineresc.
REPORTERUL: Dar… cu bolovanul ăsta… ce faci? De ce-l tragi după tine?
BĂTRÂNUL (zâmbind șiret): Ca să îmburd tractoru’.
REPORTERUL: Al cui?
BĂTRÂNUL (asprindu-și vocea): A lu’ Bobală, vecinu’ meu.
REPORTERUL: Pe ce motiv? Te-a supărat cu ceva?
BĂTRÂNUL: Ba bine că nu! După ce că-i puchinos, se mai uită și ponciș! Da’ nu asta mă ațâță. Are el un beteșug și mai țapăn.
REPORTERUL: E periculos?
BĂTRÂNUL: Cât încape! Una, două – zvâr cu măgăoaia în ogor! Și tot ară și samănă, de juri că-i abnormal! Nici nu mă pot hodini din pricina lui. (Pauză.) Știți ce cred eu?
REPORTERUL: ?!
BĂTRÂNUL: Suferă cu „păsărica”. Da’ nu mă miră. Am auzit că se trage dintr-o familie de lotri, că de aia n-are astâmpăr.
REPORTERUL: Și cum vrei să răstorni tractorul?
BĂTRÂNUL (luminându-se la chip): Pun stânca în drum, pe negură, și dă cu roata în ea. Apoi – ducă-se de-a rostogolu’ până la comanda „ho!”. Fiind…
REPORTERUL (retezându-i vorba): Și nu te temi?
BĂTRÂNUL: De cine?
REPORTERUL: De lege. Dacă-l schilodești? Sau, mai rău, îl omori?
BĂTRÂNUL (inspirând adânc): D-apăi… o lecție musai să-i dau. Că-s mai în vrăstă ca el și nu mă respectă. (După o pauză.) Da’ `mneavoastră… ce croiți p-aci? Ce căutați?
REPORTERUL: Sondaje, interviuri…
BĂTRÂNUL (surâzând): No… faină treabă! Amu’, întrebați-mă, că-s ochei.
REPORTERUL (relativ surprins): Hm… Ne-ar interesa opinia dumitale vizând digitalizarea. Ce ziceți, e viabil proiectul?
BĂTRÂNUL (scobindu-se în nas): Da’ cum! Normal că e viu, că doar nu l-o spârcuit satana! Mereți tot așe, oblu, și dați de el.
REPORTERUL: De cine?
BĂTRÂNUL: De Gigi.
REPORTERUL (mirat): Care „Gigi”?!
BĂTRÂNUL (hlizindu-se la cameraman): Ăla cu gigitalizarea. Șade la tri oceacuri d-aci, lângă podeț. Alantăieri l-au adus.
REPORTERUL (contrariat): Cine, de unde l-au adus?
BĂTRÂNUL: De la căpiați. Da’ nu l-au ținut în odaie, ci în șopron. Iar după aia, l-au mutat în beci. Acolo s-o betegit și mai urât, c-a înghițit mucegai și păienjeni.
REPORTERUL (vizibil plictisit): Aha… Înțeleg… În regulă, poți pleca.
BĂTRÂNUL (șoptind conspirativ): Eu știu și a doini… (Saltă brațele și, cuprins brusc de fervoare, pocnește succesiv din falange.) Arde-o! Uscă! Freac-o!
REPORTERUL (croind un gest de lehamite): Gata! Ajunge! Scoli tot satul.
BĂTRÂNUL (încins de-a binelea): Uiuiu, piparcă iute, toate fetele-s avute… (Încetează brusc, căci zărește o siluetă apropiindu-se de ei.) Îi milițistu’. Mă pândește mereu, să-i dau banii. Că m-a amendat, pe motiv de furt de lemn. Numai că eu n-am prădat în codru, ci am desprins grinzile din podețul făcut de primărie. Și ce? S-o îmburdat lumea? Uite fleoșc! (Se apleacă și, apucând funia bolovanului, se depărtează repede în josul uliței. Imediat, apare și omul legii. Are cascheta murdară, uniforma ruptă, și câteva tumefacții pe obrazu-i măsliniu.)
REPORTERUL (marcat de aspectul acestuia): Ce s-a întâmplat, domnule agent?! Vă putem ajuta cu ceva?
POLIȚISTUL (aproape plângând): Sunt cel mai nenorocit om! Iar am mâncat bătaie!
REPORTERUL: De la cine?
POLIȚISTUL: Ieri, de la clanul de interlopi. Iar azi – de la un mafiot super periculos. Un as în meserie, ce mai! Se camuflează strașnic, că nici dracu’ nu-l depistează! În afară de mine, natural. I-am luat urma, însă l-am pierdut după plop. (Își scoate cascheta și, cu gesturi scurte, mătură sudoarea de pe frunte.) Nu l-ați văzut?
REPORTERUL: Pe cine?
POLIȚISTUL: Pe tâlhar. De obicei, tractează un trunchi de copac, pentru derută. Deși îl filez ca la carte, nu reușesc să-l arestez. Are o viteză fantastică, în para mă-sii! (Privește, pe rând, în cele patru puncte cardinale și strănută zgomotos, răstimp în care nările îi palpită ritmic.) Hopa, l-am adulmecat! Îi simt izul în atmosferă. A cotit-o spre nord-sud-est, la Malu Mort, vizavi de cimitir. Ba nu, virează către est-vest-centru, în pas elastic. Precis că se duce la Peștera Șuților. Crede că scapă, numai că se înșală. Fac un ocol tactic și – țac!, îl salt ca din pat. (Brusc, sprintează energic și dispare iute la orizont.)
REPORTERUL (fluierând a pagubă): Pare-se că se va alege praful de reportajul nostru…
CAMERAMANUL: Oare?
REPORTERUL: Păi… nu vezi? De când practic meseria asta, e primul eșec de proporții. Ce material predau la redacție?
CAMERAMANUL: Răbdare, nu dispera. Poate, până la final, reușim.
REPORTERUL (sceptic): Mă îndoiesc… Numai de s-ar petrece vreo minune…
CAMERAMANUL: Cum îi zice satului?
REPORTERUL: Vaidenoi. E între Cârdășia Mare și Șperțu de Sus.
CAMERAMANUL: Mda… O zonă interesantă. Plină de legende și mister.
REPORTERUL: Tocmai de aia am și venit aici, nu? Să analizăm filonul tradițiilor ancestrale, eposul specific.
CAMERAMANUL: Elementele identitare…
REPORTERUL: Exact! Baștina străbună la confluența cu provocarea modernității. Ah, ce zăcământ analitic, ce bogăție spirituală!
CAMERAMANUL (atenționându-l): Ssst! Vine cineva.
REPORTERUL: Dincotro?
CAMERAMANUL: Pe lângă ziduri.
REPORTERUL (încordându-și atenția): Aha, văd! Pare o umbră, ceva straniu…!
CAMERAMANUL (holbându-se și el): Într-adevăr… Parcă se prelinge ca o gelatină…
REPORTERUL: Sau ca un lichid de frână.
CAMERAMANUL: Ciudat! N-am mai întâlnit un fenomen identic.
REPORTERUL: Nici eu.
CAMERAMANUL (neliniștit): Hm… Oare ce-o fi?
REPORTERUL: Habar n-am. Însă presimt că nu-i a bună.
CAMERAMANUL: Să fie un demon?
REPORTERUL (șoptit): Posibil… (Ușa Night-Clubului se deschide brusc și un zdrahon aruncă un balot pe caldarâm. Cei doi parteneri se apropie și, de sub fardul gros, deslușesc chipul zbârcit al unei babe. Aceasta sare în picioare, agită degetul mijlociu spre intrarea localului și azvârle cu o sticlă de vodcă în direcția cabaretului.)
CAMERAMANUL (uluit): Ce naiba, ce-a fost asta?! Am senzația că visez.
REPORTERUL: Și eu. (După o pauză): Știi… am o propunere…
CAMERAMANUL: Bănuiesc ce vrei să zici. S-o ștergem de aici, nu?
REPORTERUL: Ai intuit exact. S-o tulim repejor, altminteri o îmbârligăm. Cine știe în ce belele mai nimerim.
CAMERAMANUL (croind o grimasă): Ai dreptate, doar că… hm… am un gust amar. Dăm bir cu fugiții? Cedăm așa ușor?
REPORTERUL: Ai de ales? Nu vezi că, aici, toate-s pe dos?
CAMERAMANUL: Eu zic să mai așteptăm nițel. Nu-i exclus să întâlnim și un sătean normal…
REPORTERUL (îngândurat): Mda… Însă, atunci, voi schimba tema interviului. Renunț la chestionarea despre digitalizare și propun alt subiect.
CAMERAMANUL: Mai accesibil?
REPORTERUL: Sper. Mă voi referi la Planul Național de Renovare și Rezistență. Am auzit că face furori printre poporeni.
CAMERAMANUL (aprobând din cap): Ideea nu-i rea. Mi se pare fiabilă în contextul dat, când are atâția adepți înfocați. Trebuia să fi mizat pe ea încă din start, nu pe lecția digitalizării care e vulgarizată într-un mod impardonabil. Ba e chiar obscenă prin conotațiile ei forțate. (Tace, căci, în răstimp, umbra zărită adineauri apare în dreptul lor și leapădă din cârcă o scară lungă. O răstoarnă pe partea cealaltă, apoi o ia din nou în spinare, o reazămă de zidul unei case arătoase și, urcându-se pe ea, dispare pe acoperiș, după care revine cu două țigle, înșfacă scara și-o rupe la fugă cu tot cu ea.)
REPORTERUL (încremenit): Tu mai pricepi ceva?
CAMERAMANUL (ridicând din umeri): Absolut nimic! E surprinzător, ireal…!
REPORTERUL (atenționându-l): Uite, mai vine careva. După mers, pare un tip zdravăn. Poate am noroc cu el… (Îi iese în întâmpinare și scoate microfonul.) Bună seara! Sunteți amabil să ne răspundeți la câteva întrebări?
SĂTEANUL: Anume, la ce?
REPORTERUL (volubil): Ce părere aveți despre Planul Național de Renovare și Rezistență? Merită a fi implementat la noi?
SĂTEANUL (râgâind): Apăi, dragă domnuțule, află de la susemnatul un lucru. Eu cu dârzenia am stat mereu oblu, că nu degeaba am crăpat cioate cu duiumu’. Dacă ai lemne de tăiat, ți le crâmpoțesc minten, `tu-le soarta-n codru! Și nici nu mă calicesc la preț, că ne tocmim țacum-pacum. Ce zici, facem târgu’?
REPORTERUL (luat prin surprindere): Mulțumesc pentru ofertă, dar nu despre asta e vorba.
SĂTEANUL: Da’ despre ce?
REPORTERUL: Știți, eu fac un interviu și…
SĂTEANUL (întrerupându-l): Știu, dară că știu… Pintea știe tot.
REPORTERUL: Cine-i Pintea?
SĂTEANUL (semețit): Eu mi-s. (Pauză.) Amu, aista cu reforma și cu rezistența am priceput-o, că nu-i mare scofală. Da’ mă roade altceva.
REPORTERUL: Adică?
SĂTEANUL: O taină adâncă. Ea mă frământă. Dacă o mai descâlcesc și p-asta, atunci îs belfer.
REPORTERUL: La ce te referi?
SĂTEANUL (impetuos): La flexibilizare.
REPORTERUL: Și ce te miră?
SĂTEANUL (încurcat): Păi, am tri flexuri acasă. Marfă lux, nu jucărie!
REPORTERUL: Și?
SĂTEANUL: Nu știu pe care să-l vând, să-mi plătesc datoriile la stat, grâu’ mamii ei de treabă azi și mâine încă!
(Însoțit de cameraman, reporterul efectuează o transmisiune din satul Vaidenoi. După câteva ore de pândă pe ulițele pustii, pe la asfințit, apare o băștinașă. Reporterul se repede la ea, cu microfonul întins, răstimp în care partenerul său filmează de zor scena.)
FEMEIA (speriată): Ce… ce vreți?!
REPORTERUL: Să ne răspundeți la câteva întrebări.
FEMEIA(măsurându-l chiorâș): La ce întrebări?
REPORTERUL: De pildă… ce părere aveți despre implementarea programului de digitalizare la nivel național?
FEMEIA: Ha?
REPORTERUL: Mă refeream la digitalizare… la…
FEMEIA (întrerupându-l): Oh, cât mi-o plăcut!
REPORTERUL: Ce?
FEMEIA (chicotind): Pozna cu degetele… (După o pauză.) Știți… eu îs cam gâdilicioasă. Și Iosâm, bărbatu’ meu, mă gâdila în fiece seară, când ne culcam. Iar eu râdeam, și râdeam, de nu mă mai săturam.
REPORTERUL (intrigat): Se pare că n-ați înțeles sensul întrebării mele.
FEMEIA: Cum să nu!? Da’ n-am știut că e botezată așa: di-gi-la-ti-zare.
REPORTERUL (corectând-o): Digitalizare.
FEMEIA: Zi-i macar cum, că faină e! Te mântuiește de orice hibă. (Își leagă mai strâns broboada sub bărbie și-i trage cu ochiul.) Mare pogan ești, bag samă!
REPORTERUL: Adică?!
FEMEIA: Bați aproponturi, ca să mă suci de cap. Crezi că nu știu ce vrei?
REPORTERUL (mirat): Ce vreau?
FEMEIA (zâmbind cu subînțeles): Oarece prospătură. Veselă și lată. Da’ aia n-o afli pe uliță.
REPORTERUL (contrariat): Despre ce vorbiți?! Nu pricep nimic!
FEMEIA: Ei, nu! Crezi că nu știu unde-ți stă gându’?
REPORTERUL: Zău? Unde-mi stă?
FEMEIA: La muieri.
REPORTERUL: La muieri?
FEMEIA: Dară! Ți-e poftă de ele, văd eu! Că îs…
REPORTERUL (întrerupând-o): Stai! Altceva te-am întrebat, iar dumneata… (Pauză.) În fine, vrei să răspunzi chestionarului meu?
FEMEIA (încruntându-se): Ce chestie?! Acu’ umbli și cu din astea?
REPORTERUL: Cu ce?
FEMEIA: Cu șmecherii de oraș. (Pauză.) Știi ceva?
REPORTERUL (fluturând din braț): Lasă asta! Mai bine spune-mi: de ce e satul așa de pustiu?
FEMEIA: Pustiu? Ți se pare. Toți îs la un loc.
REPORTERUL: Unde?
FEMEIA: La sexibar. Acolo găsești puicuțe extra.
REPORTERUL (uimit): Aveți așa ceva aici?!
FEMEIA: Păi! Și încă mai țapăn!
REPORTERUL: Chiar?
FEMEIA: Îhî.
REPORTERUL (curios): Ce anume?
FEMEIA (umezindu-și buzele): Naitclab.
REPORTERUL: Club de noapte?!
FEMEIA: Ie, ie… Acolo bântuie mai mult bărbații, da’ zumzăie și „porumbițele”. Ai de unde alege, îți garantez.
REPORTERUL (uluit): Bine, dar câmpiile, fermele, cine le muncește?
FEMEIA (proptindu-și pumnii în șolduri): Ce-ai zâs?!…
REPORTERUL: Cine se ocupă de ogor, de agricultură?
FEMEIA (răsucindu-se brusc pe călcâie și rupând-o la fugă): Ui, da’ smintit mai ești! Doamne, ăsta ne ispitește cu munca! Vai ție, desfrânatule! Prăpăditule! (Se oprește o clipă din goană și agită pumnul spre cei doi.) Arză-v-ar focu’ de cioflingari! Că numa’ cu strâmbe feșteliți! Când am zis c-am scăpat de corvoadă, veniți voi să ne tulburați?! Mânce-vă pleava de puțiflendări! (Dispare din raza privirii lor și, imediat, se ivește un vârstnic târând în lesă un pietroi masiv.)
REPORTERUL (făcând un pas înainte): Încotro, tataie?
BĂTRÂNUL: Ia, spre casă…
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: Ha?
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: De la întins oase.
REPORTERUL (nedumerit): Adică?!
BĂTRÂNUL: De la masaj.
REPORTERUL: Zău?
BĂTRÂNUL: Păi!
REPORTERUL: Și cum e?
BĂTRÂNUL (scuipându-și în palme): Lux, `t-ui cucuruzu’ ei de viață! Sâmțăsc cum întineresc.
REPORTERUL: Dar… cu bolovanul ăsta… ce faci? De ce-l tragi după tine?
BĂTRÂNUL (zâmbind șiret): Ca să îmburd tractoru’.
REPORTERUL: Al cui?
BĂTRÂNUL (asprindu-și vocea): A lu’ Bobală, vecinu’ meu.
REPORTERUL: Pe ce motiv? Te-a supărat cu ceva?
BĂTRÂNUL: Ba bine că nu! După ce că-i puchinos, se mai uită și ponciș! Da’ nu asta mă ațâță. Are el un beteșug și mai țapăn.
REPORTERUL: E periculos?
BĂTRÂNUL: Cât încape! Una, două – zvâr cu măgăoaia în ogor! Și tot ară și samănă, de juri că-i abnormal! Nici nu mă pot hodini din pricina lui. (Pauză.) Știți ce cred eu?
REPORTERUL: ?!
BĂTRÂNUL: Suferă cu „păsărica”. Da’ nu mă miră. Am auzit că se trage dintr-o familie de lotri, că de aia n-are astâmpăr.
REPORTERUL: Și cum vrei să răstorni tractorul?
BĂTRÂNUL (luminându-se la chip): Pun stânca în drum, pe negură, și dă cu roata în ea. Apoi – ducă-se de-a rostogolu’ până la comanda „ho!”. Fiind…
REPORTERUL (retezându-i vorba): Și nu te temi?
BĂTRÂNUL: De cine?
REPORTERUL: De lege. Dacă-l schilodești? Sau, mai rău, îl omori?
BĂTRÂNUL (inspirând adânc): D-apăi… o lecție musai să-i dau. Că-s mai în vrăstă ca el și nu mă respectă. (După o pauză.) Da’ `mneavoastră… ce croiți p-aci? Ce căutați?
REPORTERUL: Sondaje, interviuri…
BĂTRÂNUL (surâzând): No… faină treabă! Amu’, întrebați-mă, că-s ochei.
REPORTERUL (relativ surprins): Hm… Ne-ar interesa opinia dumitale vizând digitalizarea. Ce ziceți, e viabil proiectul?
BĂTRÂNUL (scobindu-se în nas): Da’ cum! Normal că e viu, că doar nu l-o spârcuit satana! Mereți tot așe, oblu, și dați de el.
REPORTERUL: De cine?
BĂTRÂNUL: De Gigi.
REPORTERUL (mirat): Care „Gigi”?!
BĂTRÂNUL (hlizindu-se la cameraman): Ăla cu gigitalizarea. Șade la tri oceacuri d-aci, lângă podeț. Alantăieri l-au adus.
REPORTERUL (contrariat): Cine, de unde l-au adus?
BĂTRÂNUL: De la căpiați. Da’ nu l-au ținut în odaie, ci în șopron. Iar după aia, l-au mutat în beci. Acolo s-o betegit și mai urât, c-a înghițit mucegai și păienjeni.
REPORTERUL (vizibil plictisit): Aha… Înțeleg… În regulă, poți pleca.
BĂTRÂNUL (șoptind conspirativ): Eu știu și a doini… (Saltă brațele și, cuprins brusc de fervoare, pocnește succesiv din falange.) Arde-o! Uscă! Freac-o!
REPORTERUL (croind un gest de lehamite): Gata! Ajunge! Scoli tot satul.
BĂTRÂNUL (încins de-a binelea): Uiuiu, piparcă iute, toate fetele-s avute… (Încetează brusc, căci zărește o siluetă apropiindu-se de ei.) Îi milițistu’. Mă pândește mereu, să-i dau banii. Că m-a amendat, pe motiv de furt de lemn. Numai că eu n-am prădat în codru, ci am desprins grinzile din podețul făcut de primărie. Și ce? S-o îmburdat lumea? Uite fleoșc! (Se apleacă și, apucând funia bolovanului, se depărtează repede în josul uliței. Imediat, apare și omul legii. Are cascheta murdară, uniforma ruptă, și câteva tumefacții pe obrazu-i măsliniu.)
REPORTERUL (marcat de aspectul acestuia): Ce s-a întâmplat, domnule agent?! Vă putem ajuta cu ceva?
POLIȚISTUL (aproape plângând): Sunt cel mai nenorocit om! Iar am mâncat bătaie!
REPORTERUL: De la cine?
POLIȚISTUL: Ieri, de la clanul de interlopi. Iar azi – de la un mafiot super periculos. Un as în meserie, ce mai! Se camuflează strașnic, că nici dracu’ nu-l depistează! În afară de mine, natural. I-am luat urma, însă l-am pierdut după plop. (Își scoate cascheta și, cu gesturi scurte, mătură sudoarea de pe frunte.) Nu l-ați văzut?
REPORTERUL: Pe cine?
POLIȚISTUL: Pe tâlhar. De obicei, tractează un trunchi de copac, pentru derută. Deși îl filez ca la carte, nu reușesc să-l arestez. Are o viteză fantastică, în para mă-sii! (Privește, pe rând, în cele patru puncte cardinale și strănută zgomotos, răstimp în care nările îi palpită ritmic.) Hopa, l-am adulmecat! Îi simt izul în atmosferă. A cotit-o spre nord-sud-est, la Malu Mort, vizavi de cimitir. Ba nu, virează către est-vest-centru, în pas elastic. Precis că se duce la Peștera Șuților. Crede că scapă, numai că se înșală. Fac un ocol tactic și – țac!, îl salt ca din pat. (Brusc, sprintează energic și dispare iute la orizont.)
REPORTERUL (fluierând a pagubă): Pare-se că se va alege praful de reportajul nostru…
CAMERAMANUL: Oare?
REPORTERUL: Păi… nu vezi? De când practic meseria asta, e primul eșec de proporții. Ce material predau la redacție?
CAMERAMANUL: Răbdare, nu dispera. Poate, până la final, reușim.
REPORTERUL (sceptic): Mă îndoiesc… Numai de s-ar petrece vreo minune…
CAMERAMANUL: Cum îi zice satului?
REPORTERUL: Vaidenoi. E între Cârdășia Mare și Șperțu de Sus.
CAMERAMANUL: Mda… O zonă interesantă. Plină de legende și mister.
REPORTERUL: Tocmai de aia am și venit aici, nu? Să analizăm filonul tradițiilor ancestrale, eposul specific.
CAMERAMANUL: Elementele identitare…
REPORTERUL: Exact! Baștina străbună la confluența cu provocarea modernității. Ah, ce zăcământ analitic, ce bogăție spirituală!
CAMERAMANUL (atenționându-l): Ssst! Vine cineva.
REPORTERUL: Dincotro?
CAMERAMANUL: Pe lângă ziduri.
REPORTERUL (încordându-și atenția): Aha, văd! Pare o umbră, ceva straniu…!
CAMERAMANUL (holbându-se și el): Într-adevăr… Parcă se prelinge ca o gelatină…
REPORTERUL: Sau ca un lichid de frână.
CAMERAMANUL: Ciudat! N-am mai întâlnit un fenomen identic.
REPORTERUL: Nici eu.
CAMERAMANUL (neliniștit): Hm… Oare ce-o fi?
REPORTERUL: Habar n-am. Însă presimt că nu-i a bună.
CAMERAMANUL: Să fie un demon?
REPORTERUL (șoptit): Posibil… (Ușa Night-Clubului se deschide brusc și un zdrahon aruncă un balot pe caldarâm. Cei doi parteneri se apropie și, de sub fardul gros, deslușesc chipul zbârcit al unei babe. Aceasta sare în picioare, agită degetul mijlociu spre intrarea localului și azvârle cu o sticlă de vodcă în direcția cabaretului.)
CAMERAMANUL (uluit): Ce naiba, ce-a fost asta?! Am senzația că visez.
REPORTERUL: Și eu. (După o pauză): Știi… am o propunere…
CAMERAMANUL: Bănuiesc ce vrei să zici. S-o ștergem de aici, nu?
REPORTERUL: Ai intuit exact. S-o tulim repejor, altminteri o îmbârligăm. Cine știe în ce belele mai nimerim.
CAMERAMANUL (croind o grimasă): Ai dreptate, doar că… hm… am un gust amar. Dăm bir cu fugiții? Cedăm așa ușor?
REPORTERUL: Ai de ales? Nu vezi că, aici, toate-s pe dos?
CAMERAMANUL: Eu zic să mai așteptăm nițel. Nu-i exclus să întâlnim și un sătean normal…
REPORTERUL (îngândurat): Mda… Însă, atunci, voi schimba tema interviului. Renunț la chestionarea despre digitalizare și propun alt subiect.
CAMERAMANUL: Mai accesibil?
REPORTERUL: Sper. Mă voi referi la Planul Național de Renovare și Rezistență. Am auzit că face furori printre poporeni.
CAMERAMANUL (aprobând din cap): Ideea nu-i rea. Mi se pare fiabilă în contextul dat, când are atâția adepți înfocați. Trebuia să fi mizat pe ea încă din start, nu pe lecția digitalizării care e vulgarizată într-un mod impardonabil. Ba e chiar obscenă prin conotațiile ei forțate. (Tace, căci, în răstimp, umbra zărită adineauri apare în dreptul lor și leapădă din cârcă o scară lungă. O răstoarnă pe partea cealaltă, apoi o ia din nou în spinare, o reazămă de zidul unei case arătoase și, urcându-se pe ea, dispare pe acoperiș, după care revine cu două țigle, înșfacă scara și-o rupe la fugă cu tot cu ea.)
REPORTERUL (încremenit): Tu mai pricepi ceva?
CAMERAMANUL (ridicând din umeri): Absolut nimic! E surprinzător, ireal…!
REPORTERUL (atenționându-l): Uite, mai vine careva. După mers, pare un tip zdravăn. Poate am noroc cu el… (Îi iese în întâmpinare și scoate microfonul.) Bună seara! Sunteți amabil să ne răspundeți la câteva întrebări?
SĂTEANUL: Anume, la ce?
REPORTERUL (volubil): Ce părere aveți despre Planul Național de Renovare și Rezistență? Merită a fi implementat la noi?
SĂTEANUL (râgâind): Apăi, dragă domnuțule, află de la susemnatul un lucru. Eu cu dârzenia am stat mereu oblu, că nu degeaba am crăpat cioate cu duiumu’. Dacă ai lemne de tăiat, ți le crâmpoțesc minten, `tu-le soarta-n codru! Și nici nu mă calicesc la preț, că ne tocmim țacum-pacum. Ce zici, facem târgu’?
REPORTERUL (luat prin surprindere): Mulțumesc pentru ofertă, dar nu despre asta e vorba.
SĂTEANUL: Da’ despre ce?
REPORTERUL: Știți, eu fac un interviu și…
SĂTEANUL (întrerupându-l): Știu, dară că știu… Pintea știe tot.
REPORTERUL: Cine-i Pintea?
SĂTEANUL (semețit): Eu mi-s. (Pauză.) Amu, aista cu reforma și cu rezistența am priceput-o, că nu-i mare scofală. Da’ mă roade altceva.
REPORTERUL: Adică?
SĂTEANUL: O taină adâncă. Ea mă frământă. Dacă o mai descâlcesc și p-asta, atunci îs belfer.
REPORTERUL: La ce te referi?
SĂTEANUL (impetuos): La flexibilizare.
REPORTERUL: Și ce te miră?
SĂTEANUL (încurcat): Păi, am tri flexuri acasă. Marfă lux, nu jucărie!
REPORTERUL: Și?
SĂTEANUL: Nu știu pe care să-l vând, să-mi plătesc datoriile la stat, grâu’ mamii ei de treabă azi și mâine încă!
(Însoțit de cameraman, reporterul efectuează o transmisiune din satul Vaidenoi. După câteva ore de pândă pe ulițele pustii, pe la asfințit, apare o băștinașă. Reporterul se repede la ea, cu microfonul întins, răstimp în care partenerul său filmează de zor scena.)
FEMEIA (speriată): Ce… ce vreți?!
REPORTERUL: Să ne răspundeți la câteva întrebări.
FEMEIA(măsurându-l chiorâș): La ce întrebări?
REPORTERUL: De pildă… ce părere aveți despre implementarea programului de digitalizare la nivel național?
FEMEIA: Ha?
REPORTERUL: Mă refeream la digitalizare… la…
FEMEIA (întrerupându-l): Oh, cât mi-o plăcut!
REPORTERUL: Ce?
FEMEIA (chicotind): Pozna cu degetele… (După o pauză.) Știți… eu îs cam gâdilicioasă. Și Iosâm, bărbatu’ meu, mă gâdila în fiece seară, când ne culcam. Iar eu râdeam, și râdeam, de nu mă mai săturam.
REPORTERUL (intrigat): Se pare că n-ați înțeles sensul întrebării mele.
FEMEIA: Cum să nu!? Da’ n-am știut că e botezată așa: di-gi-la-ti-zare.
REPORTERUL (corectând-o): Digitalizare.
FEMEIA: Zi-i macar cum, că faină e! Te mântuiește de orice hibă. (Își leagă mai strâns broboada sub bărbie și-i trage cu ochiul.) Mare pogan ești, bag samă!
REPORTERUL: Adică?!
FEMEIA: Bați aproponturi, ca să mă suci de cap. Crezi că nu știu ce vrei?
REPORTERUL (mirat): Ce vreau?
FEMEIA (zâmbind cu subînțeles): Oarece prospătură. Veselă și lată. Da’ aia n-o afli pe uliță.
REPORTERUL (contrariat): Despre ce vorbiți?! Nu pricep nimic!
FEMEIA: Ei, nu! Crezi că nu știu unde-ți stă gându’?
REPORTERUL: Zău? Unde-mi stă?
FEMEIA: La muieri.
REPORTERUL: La muieri?
FEMEIA: Dară! Ți-e poftă de ele, văd eu! Că îs…
REPORTERUL (întrerupând-o): Stai! Altceva te-am întrebat, iar dumneata… (Pauză.) În fine, vrei să răspunzi chestionarului meu?
FEMEIA (încruntându-se): Ce chestie?! Acu’ umbli și cu din astea?
REPORTERUL: Cu ce?
FEMEIA: Cu șmecherii de oraș. (Pauză.) Știi ceva?
REPORTERUL (fluturând din braț): Lasă asta! Mai bine spune-mi: de ce e satul așa de pustiu?
FEMEIA: Pustiu? Ți se pare. Toți îs la un loc.
REPORTERUL: Unde?
FEMEIA: La sexibar. Acolo găsești puicuțe extra.
REPORTERUL (uimit): Aveți așa ceva aici?!
FEMEIA: Păi! Și încă mai țapăn!
REPORTERUL: Chiar?
FEMEIA: Îhî.
REPORTERUL (curios): Ce anume?
FEMEIA (umezindu-și buzele): Naitclab.
REPORTERUL: Club de noapte?!
FEMEIA: Ie, ie… Acolo bântuie mai mult bărbații, da’ zumzăie și „porumbițele”. Ai de unde alege, îți garantez.
REPORTERUL (uluit): Bine, dar câmpiile, fermele, cine le muncește?
FEMEIA (proptindu-și pumnii în șolduri): Ce-ai zâs?!…
REPORTERUL: Cine se ocupă de ogor, de agricultură?
FEMEIA (răsucindu-se brusc pe călcâie și rupând-o la fugă): Ui, da’ smintit mai ești! Doamne, ăsta ne ispitește cu munca! Vai ție, desfrânatule! Prăpăditule! (Se oprește o clipă din goană și agită pumnul spre cei doi.) Arză-v-ar focu’ de cioflingari! Că numa’ cu strâmbe feșteliți! Când am zis c-am scăpat de corvoadă, veniți voi să ne tulburați?! Mânce-vă pleava de puțiflendări! (Dispare din raza privirii lor și, imediat, se ivește un vârstnic târând în lesă un pietroi masiv.)
REPORTERUL (făcând un pas înainte): Încotro, tataie?
BĂTRÂNUL: Ia, spre casă…
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: Ha?
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: De la întins oase.
REPORTERUL (nedumerit): Adică?!
BĂTRÂNUL: De la masaj.
REPORTERUL: Zău?
BĂTRÂNUL: Păi!
REPORTERUL: Și cum e?
BĂTRÂNUL (scuipându-și în palme): Lux, `t-ui cucuruzu’ ei de viață! Sâmțăsc cum întineresc.
REPORTERUL: Dar… cu bolovanul ăsta… ce faci? De ce-l tragi după tine?
BĂTRÂNUL (zâmbind șiret): Ca să îmburd tractoru’.
REPORTERUL: Al cui?
BĂTRÂNUL (asprindu-și vocea): A lu’ Bobală, vecinu’ meu.
REPORTERUL: Pe ce motiv? Te-a supărat cu ceva?
BĂTRÂNUL: Ba bine că nu! După ce că-i puchinos, se mai uită și ponciș! Da’ nu asta mă ațâță. Are el un beteșug și mai țapăn.
REPORTERUL: E periculos?
BĂTRÂNUL: Cât încape! Una, două – zvâr cu măgăoaia în ogor! Și tot ară și samănă, de juri că-i abnormal! Nici nu mă pot hodini din pricina lui. (Pauză.) Știți ce cred eu?
REPORTERUL: ?!
BĂTRÂNUL: Suferă cu „păsărica”. Da’ nu mă miră. Am auzit că se trage dintr-o familie de lotri, că de aia n-are astâmpăr.
REPORTERUL: Și cum vrei să răstorni tractorul?
BĂTRÂNUL (luminându-se la chip): Pun stânca în drum, pe negură, și dă cu roata în ea. Apoi – ducă-se de-a rostogolu’ până la comanda „ho!”. Fiind…
REPORTERUL (retezându-i vorba): Și nu te temi?
BĂTRÂNUL: De cine?
REPORTERUL: De lege. Dacă-l schilodești? Sau, mai rău, îl omori?
BĂTRÂNUL (inspirând adânc): D-apăi… o lecție musai să-i dau. Că-s mai în vrăstă ca el și nu mă respectă. (După o pauză.) Da’ `mneavoastră… ce croiți p-aci? Ce căutați?
REPORTERUL: Sondaje, interviuri…
BĂTRÂNUL (surâzând): No… faină treabă! Amu’, întrebați-mă, că-s ochei.
REPORTERUL (relativ surprins): Hm… Ne-ar interesa opinia dumitale vizând digitalizarea. Ce ziceți, e viabil proiectul?
BĂTRÂNUL (scobindu-se în nas): Da’ cum! Normal că e viu, că doar nu l-o spârcuit satana! Mereți tot așe, oblu, și dați de el.
REPORTERUL: De cine?
BĂTRÂNUL: De Gigi.
REPORTERUL (mirat): Care „Gigi”?!
BĂTRÂNUL (hlizindu-se la cameraman): Ăla cu gigitalizarea. Șade la tri oceacuri d-aci, lângă podeț. Alantăieri l-au adus.
REPORTERUL (contrariat): Cine, de unde l-au adus?
BĂTRÂNUL: De la căpiați. Da’ nu l-au ținut în odaie, ci în șopron. Iar după aia, l-au mutat în beci. Acolo s-o betegit și mai urât, c-a înghițit mucegai și păienjeni.
REPORTERUL (vizibil plictisit): Aha… Înțeleg… În regulă, poți pleca.
BĂTRÂNUL (șoptind conspirativ): Eu știu și a doini… (Saltă brațele și, cuprins brusc de fervoare, pocnește succesiv din falange.) Arde-o! Uscă! Freac-o!
REPORTERUL (croind un gest de lehamite): Gata! Ajunge! Scoli tot satul.
BĂTRÂNUL (încins de-a binelea): Uiuiu, piparcă iute, toate fetele-s avute… (Încetează brusc, căci zărește o siluetă apropiindu-se de ei.) Îi milițistu’. Mă pândește mereu, să-i dau banii. Că m-a amendat, pe motiv de furt de lemn. Numai că eu n-am prădat în codru, ci am desprins grinzile din podețul făcut de primărie. Și ce? S-o îmburdat lumea? Uite fleoșc! (Se apleacă și, apucând funia bolovanului, se depărtează repede în josul uliței. Imediat, apare și omul legii. Are cascheta murdară, uniforma ruptă, și câteva tumefacții pe obrazu-i măsliniu.)
REPORTERUL (marcat de aspectul acestuia): Ce s-a întâmplat, domnule agent?! Vă putem ajuta cu ceva?
POLIȚISTUL (aproape plângând): Sunt cel mai nenorocit om! Iar am mâncat bătaie!
REPORTERUL: De la cine?
POLIȚISTUL: Ieri, de la clanul de interlopi. Iar azi – de la un mafiot super periculos. Un as în meserie, ce mai! Se camuflează strașnic, că nici dracu’ nu-l depistează! În afară de mine, natural. I-am luat urma, însă l-am pierdut după plop. (Își scoate cascheta și, cu gesturi scurte, mătură sudoarea de pe frunte.) Nu l-ați văzut?
REPORTERUL: Pe cine?
POLIȚISTUL: Pe tâlhar. De obicei, tractează un trunchi de copac, pentru derută. Deși îl filez ca la carte, nu reușesc să-l arestez. Are o viteză fantastică, în para mă-sii! (Privește, pe rând, în cele patru puncte cardinale și strănută zgomotos, răstimp în care nările îi palpită ritmic.) Hopa, l-am adulmecat! Îi simt izul în atmosferă. A cotit-o spre nord-sud-est, la Malu Mort, vizavi de cimitir. Ba nu, virează către est-vest-centru, în pas elastic. Precis că se duce la Peștera Șuților. Crede că scapă, numai că se înșală. Fac un ocol tactic și – țac!, îl salt ca din pat. (Brusc, sprintează energic și dispare iute la orizont.)
REPORTERUL (fluierând a pagubă): Pare-se că se va alege praful de reportajul nostru…
CAMERAMANUL: Oare?
REPORTERUL: Păi… nu vezi? De când practic meseria asta, e primul eșec de proporții. Ce material predau la redacție?
CAMERAMANUL: Răbdare, nu dispera. Poate, până la final, reușim.
REPORTERUL (sceptic): Mă îndoiesc… Numai de s-ar petrece vreo minune…
CAMERAMANUL: Cum îi zice satului?
REPORTERUL: Vaidenoi. E între Cârdășia Mare și Șperțu de Sus.
CAMERAMANUL: Mda… O zonă interesantă. Plină de legende și mister.
REPORTERUL: Tocmai de aia am și venit aici, nu? Să analizăm filonul tradițiilor ancestrale, eposul specific.
CAMERAMANUL: Elementele identitare…
REPORTERUL: Exact! Baștina străbună la confluența cu provocarea modernității. Ah, ce zăcământ analitic, ce bogăție spirituală!
CAMERAMANUL (atenționându-l): Ssst! Vine cineva.
REPORTERUL: Dincotro?
CAMERAMANUL: Pe lângă ziduri.
REPORTERUL (încordându-și atenția): Aha, văd! Pare o umbră, ceva straniu…!
CAMERAMANUL (holbându-se și el): Într-adevăr… Parcă se prelinge ca o gelatină…
REPORTERUL: Sau ca un lichid de frână.
CAMERAMANUL: Ciudat! N-am mai întâlnit un fenomen identic.
REPORTERUL: Nici eu.
CAMERAMANUL (neliniștit): Hm… Oare ce-o fi?
REPORTERUL: Habar n-am. Însă presimt că nu-i a bună.
CAMERAMANUL: Să fie un demon?
REPORTERUL (șoptit): Posibil… (Ușa Night-Clubului se deschide brusc și un zdrahon aruncă un balot pe caldarâm. Cei doi parteneri se apropie și, de sub fardul gros, deslușesc chipul zbârcit al unei babe. Aceasta sare în picioare, agită degetul mijlociu spre intrarea localului și azvârle cu o sticlă de vodcă în direcția cabaretului.)
CAMERAMANUL (uluit): Ce naiba, ce-a fost asta?! Am senzația că visez.
REPORTERUL: Și eu. (După o pauză): Știi… am o propunere…
CAMERAMANUL: Bănuiesc ce vrei să zici. S-o ștergem de aici, nu?
REPORTERUL: Ai intuit exact. S-o tulim repejor, altminteri o îmbârligăm. Cine știe în ce belele mai nimerim.
CAMERAMANUL (croind o grimasă): Ai dreptate, doar că… hm… am un gust amar. Dăm bir cu fugiții? Cedăm așa ușor?
REPORTERUL: Ai de ales? Nu vezi că, aici, toate-s pe dos?
CAMERAMANUL: Eu zic să mai așteptăm nițel. Nu-i exclus să întâlnim și un sătean normal…
REPORTERUL (îngândurat): Mda… Însă, atunci, voi schimba tema interviului. Renunț la chestionarea despre digitalizare și propun alt subiect.
CAMERAMANUL: Mai accesibil?
REPORTERUL: Sper. Mă voi referi la Planul Național de Renovare și Rezistență. Am auzit că face furori printre poporeni.
CAMERAMANUL (aprobând din cap): Ideea nu-i rea. Mi se pare fiabilă în contextul dat, când are atâția adepți înfocați. Trebuia să fi mizat pe ea încă din start, nu pe lecția digitalizării care e vulgarizată într-un mod impardonabil. Ba e chiar obscenă prin conotațiile ei forțate. (Tace, căci, în răstimp, umbra zărită adineauri apare în dreptul lor și leapădă din cârcă o scară lungă. O răstoarnă pe partea cealaltă, apoi o ia din nou în spinare, o reazămă de zidul unei case arătoase și, urcându-se pe ea, dispare pe acoperiș, după care revine cu două țigle, înșfacă scara și-o rupe la fugă cu tot cu ea.)
REPORTERUL (încremenit): Tu mai pricepi ceva?
CAMERAMANUL (ridicând din umeri): Absolut nimic! E surprinzător, ireal…!
REPORTERUL (atenționându-l): Uite, mai vine careva. După mers, pare un tip zdravăn. Poate am noroc cu el… (Îi iese în întâmpinare și scoate microfonul.) Bună seara! Sunteți amabil să ne răspundeți la câteva întrebări?
SĂTEANUL: Anume, la ce?
REPORTERUL (volubil): Ce părere aveți despre Planul Național de Renovare și Rezistență? Merită a fi implementat la noi?
SĂTEANUL (râgâind): Apăi, dragă domnuțule, află de la susemnatul un lucru. Eu cu dârzenia am stat mereu oblu, că nu degeaba am crăpat cioate cu duiumu’. Dacă ai lemne de tăiat, ți le crâmpoțesc minten, `tu-le soarta-n codru! Și nici nu mă calicesc la preț, că ne tocmim țacum-pacum. Ce zici, facem târgu’?
REPORTERUL (luat prin surprindere): Mulțumesc pentru ofertă, dar nu despre asta e vorba.
SĂTEANUL: Da’ despre ce?
REPORTERUL: Știți, eu fac un interviu și…
SĂTEANUL (întrerupându-l): Știu, dară că știu… Pintea știe tot.
REPORTERUL: Cine-i Pintea?
SĂTEANUL (semețit): Eu mi-s. (Pauză.) Amu, aista cu reforma și cu rezistența am priceput-o, că nu-i mare scofală. Da’ mă roade altceva.
REPORTERUL: Adică?
SĂTEANUL: O taină adâncă. Ea mă frământă. Dacă o mai descâlcesc și p-asta, atunci îs belfer.
REPORTERUL: La ce te referi?
SĂTEANUL (impetuos): La flexibilizare.
REPORTERUL: Și ce te miră?
SĂTEANUL (încurcat): Păi, am tri flexuri acasă. Marfă lux, nu jucărie!
REPORTERUL: Și?
SĂTEANUL: Nu știu pe care să-l vând, să-mi plătesc datoriile la stat, grâu’ mamii ei de treabă azi și mâine încă!
(Însoțit de cameraman, reporterul efectuează o transmisiune din satul Vaidenoi. După câteva ore de pândă pe ulițele pustii, pe la asfințit, apare o băștinașă. Reporterul se repede la ea, cu microfonul întins, răstimp în care partenerul său filmează de zor scena.)
FEMEIA (speriată): Ce… ce vreți?!
REPORTERUL: Să ne răspundeți la câteva întrebări.
FEMEIA(măsurându-l chiorâș): La ce întrebări?
REPORTERUL: De pildă… ce părere aveți despre implementarea programului de digitalizare la nivel național?
FEMEIA: Ha?
REPORTERUL: Mă refeream la digitalizare… la…
FEMEIA (întrerupându-l): Oh, cât mi-o plăcut!
REPORTERUL: Ce?
FEMEIA (chicotind): Pozna cu degetele… (După o pauză.) Știți… eu îs cam gâdilicioasă. Și Iosâm, bărbatu’ meu, mă gâdila în fiece seară, când ne culcam. Iar eu râdeam, și râdeam, de nu mă mai săturam.
REPORTERUL (intrigat): Se pare că n-ați înțeles sensul întrebării mele.
FEMEIA: Cum să nu!? Da’ n-am știut că e botezată așa: di-gi-la-ti-zare.
REPORTERUL (corectând-o): Digitalizare.
FEMEIA: Zi-i macar cum, că faină e! Te mântuiește de orice hibă. (Își leagă mai strâns broboada sub bărbie și-i trage cu ochiul.) Mare pogan ești, bag samă!
REPORTERUL: Adică?!
FEMEIA: Bați aproponturi, ca să mă suci de cap. Crezi că nu știu ce vrei?
REPORTERUL (mirat): Ce vreau?
FEMEIA (zâmbind cu subînțeles): Oarece prospătură. Veselă și lată. Da’ aia n-o afli pe uliță.
REPORTERUL (contrariat): Despre ce vorbiți?! Nu pricep nimic!
FEMEIA: Ei, nu! Crezi că nu știu unde-ți stă gându’?
REPORTERUL: Zău? Unde-mi stă?
FEMEIA: La muieri.
REPORTERUL: La muieri?
FEMEIA: Dară! Ți-e poftă de ele, văd eu! Că îs…
REPORTERUL (întrerupând-o): Stai! Altceva te-am întrebat, iar dumneata… (Pauză.) În fine, vrei să răspunzi chestionarului meu?
FEMEIA (încruntându-se): Ce chestie?! Acu’ umbli și cu din astea?
REPORTERUL: Cu ce?
FEMEIA: Cu șmecherii de oraș. (Pauză.) Știi ceva?
REPORTERUL (fluturând din braț): Lasă asta! Mai bine spune-mi: de ce e satul așa de pustiu?
FEMEIA: Pustiu? Ți se pare. Toți îs la un loc.
REPORTERUL: Unde?
FEMEIA: La sexibar. Acolo găsești puicuțe extra.
REPORTERUL (uimit): Aveți așa ceva aici?!
FEMEIA: Păi! Și încă mai țapăn!
REPORTERUL: Chiar?
FEMEIA: Îhî.
REPORTERUL (curios): Ce anume?
FEMEIA (umezindu-și buzele): Naitclab.
REPORTERUL: Club de noapte?!
FEMEIA: Ie, ie… Acolo bântuie mai mult bărbații, da’ zumzăie și „porumbițele”. Ai de unde alege, îți garantez.
REPORTERUL (uluit): Bine, dar câmpiile, fermele, cine le muncește?
FEMEIA (proptindu-și pumnii în șolduri): Ce-ai zâs?!…
REPORTERUL: Cine se ocupă de ogor, de agricultură?
FEMEIA (răsucindu-se brusc pe călcâie și rupând-o la fugă): Ui, da’ smintit mai ești! Doamne, ăsta ne ispitește cu munca! Vai ție, desfrânatule! Prăpăditule! (Se oprește o clipă din goană și agită pumnul spre cei doi.) Arză-v-ar focu’ de cioflingari! Că numa’ cu strâmbe feșteliți! Când am zis c-am scăpat de corvoadă, veniți voi să ne tulburați?! Mânce-vă pleava de puțiflendări! (Dispare din raza privirii lor și, imediat, se ivește un vârstnic târând în lesă un pietroi masiv.)
REPORTERUL (făcând un pas înainte): Încotro, tataie?
BĂTRÂNUL: Ia, spre casă…
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: Ha?
REPORTERUL: De unde vii?
BĂTRÂNUL: De la întins oase.
REPORTERUL (nedumerit): Adică?!
BĂTRÂNUL: De la masaj.
REPORTERUL: Zău?
BĂTRÂNUL: Păi!
REPORTERUL: Și cum e?
BĂTRÂNUL (scuipându-și în palme): Lux, `t-ui cucuruzu’ ei de viață! Sâmțăsc cum întineresc.
REPORTERUL: Dar… cu bolovanul ăsta… ce faci? De ce-l tragi după tine?
BĂTRÂNUL (zâmbind șiret): Ca să îmburd tractoru’.
REPORTERUL: Al cui?
BĂTRÂNUL (asprindu-și vocea): A lu’ Bobală, vecinu’ meu.
REPORTERUL: Pe ce motiv? Te-a supărat cu ceva?
BĂTRÂNUL: Ba bine că nu! După ce că-i puchinos, se mai uită și ponciș! Da’ nu asta mă ațâță. Are el un beteșug și mai țapăn.
REPORTERUL: E periculos?
BĂTRÂNUL: Cât încape! Una, două – zvâr cu măgăoaia în ogor! Și tot ară și samănă, de juri că-i abnormal! Nici nu mă pot hodini din pricina lui. (Pauză.) Știți ce cred eu?
REPORTERUL: ?!
BĂTRÂNUL: Suferă cu „păsărica”. Da’ nu mă miră. Am auzit că se trage dintr-o familie de lotri, că de aia n-are astâmpăr.
REPORTERUL: Și cum vrei să răstorni tractorul?
BĂTRÂNUL (luminându-se la chip): Pun stânca în drum, pe negură, și dă cu roata în ea. Apoi – ducă-se de-a rostogolu’ până la comanda „ho!”. Fiind…
REPORTERUL (retezându-i vorba): Și nu te temi?
BĂTRÂNUL: De cine?
REPORTERUL: De lege. Dacă-l schilodești? Sau, mai rău, îl omori?
BĂTRÂNUL (inspirând adânc): D-apăi… o lecție musai să-i dau. Că-s mai în vrăstă ca el și nu mă respectă. (După o pauză.) Da’ `mneavoastră… ce croiți p-aci? Ce căutați?
REPORTERUL: Sondaje, interviuri…
BĂTRÂNUL (surâzând): No… faină treabă! Amu’, întrebați-mă, că-s ochei.
REPORTERUL (relativ surprins): Hm… Ne-ar interesa opinia dumitale vizând digitalizarea. Ce ziceți, e viabil proiectul?
BĂTRÂNUL (scobindu-se în nas): Da’ cum! Normal că e viu, că doar nu l-o spârcuit satana! Mereți tot așe, oblu, și dați de el.
REPORTERUL: De cine?
BĂTRÂNUL: De Gigi.
REPORTERUL (mirat): Care „Gigi”?!
BĂTRÂNUL (hlizindu-se la cameraman): Ăla cu gigitalizarea. Șade la tri oceacuri d-aci, lângă podeț. Alantăieri l-au adus.
REPORTERUL (contrariat): Cine, de unde l-au adus?
BĂTRÂNUL: De la căpiați. Da’ nu l-au ținut în odaie, ci în șopron. Iar după aia, l-au mutat în beci. Acolo s-o betegit și mai urât, c-a înghițit mucegai și păienjeni.
REPORTERUL (vizibil plictisit): Aha… Înțeleg… În regulă, poți pleca.
BĂTRÂNUL (șoptind conspirativ): Eu știu și a doini… (Saltă brațele și, cuprins brusc de fervoare, pocnește succesiv din falange.) Arde-o! Uscă! Freac-o!
REPORTERUL (croind un gest de lehamite): Gata! Ajunge! Scoli tot satul.
BĂTRÂNUL (încins de-a binelea): Uiuiu, piparcă iute, toate fetele-s avute… (Încetează brusc, căci zărește o siluetă apropiindu-se de ei.) Îi milițistu’. Mă pândește mereu, să-i dau banii. Că m-a amendat, pe motiv de furt de lemn. Numai că eu n-am prădat în codru, ci am desprins grinzile din podețul făcut de primărie. Și ce? S-o îmburdat lumea? Uite fleoșc! (Se apleacă și, apucând funia bolovanului, se depărtează repede în josul uliței. Imediat, apare și omul legii. Are cascheta murdară, uniforma ruptă, și câteva tumefacții pe obrazu-i măsliniu.)
REPORTERUL (marcat de aspectul acestuia): Ce s-a întâmplat, domnule agent?! Vă putem ajuta cu ceva?
POLIȚISTUL (aproape plângând): Sunt cel mai nenorocit om! Iar am mâncat bătaie!
REPORTERUL: De la cine?
POLIȚISTUL: Ieri, de la clanul de interlopi. Iar azi – de la un mafiot super periculos. Un as în meserie, ce mai! Se camuflează strașnic, că nici dracu’ nu-l depistează! În afară de mine, natural. I-am luat urma, însă l-am pierdut după plop. (Își scoate cascheta și, cu gesturi scurte, mătură sudoarea de pe frunte.) Nu l-ați văzut?
REPORTERUL: Pe cine?
POLIȚISTUL: Pe tâlhar. De obicei, tractează un trunchi de copac, pentru derută. Deși îl filez ca la carte, nu reușesc să-l arestez. Are o viteză fantastică, în para mă-sii! (Privește, pe rând, în cele patru puncte cardinale și strănută zgomotos, răstimp în care nările îi palpită ritmic.) Hopa, l-am adulmecat! Îi simt izul în atmosferă. A cotit-o spre nord-sud-est, la Malu Mort, vizavi de cimitir. Ba nu, virează către est-vest-centru, în pas elastic. Precis că se duce la Peștera Șuților. Crede că scapă, numai că se înșală. Fac un ocol tactic și – țac!, îl salt ca din pat. (Brusc, sprintează energic și dispare iute la orizont.)
REPORTERUL (fluierând a pagubă): Pare-se că se va alege praful de reportajul nostru…
CAMERAMANUL: Oare?
REPORTERUL: Păi… nu vezi? De când practic meseria asta, e primul eșec de proporții. Ce material predau la redacție?
CAMERAMANUL: Răbdare, nu dispera. Poate, până la final, reușim.
REPORTERUL (sceptic): Mă îndoiesc… Numai de s-ar petrece vreo minune…
CAMERAMANUL: Cum îi zice satului?
REPORTERUL: Vaidenoi. E între Cârdășia Mare și Șperțu de Sus.
CAMERAMANUL: Mda… O zonă interesantă. Plină de legende și mister.
REPORTERUL: Tocmai de aia am și venit aici, nu? Să analizăm filonul tradițiilor ancestrale, eposul specific.
CAMERAMANUL: Elementele identitare…
REPORTERUL: Exact! Baștina străbună la confluența cu provocarea modernității. Ah, ce zăcământ analitic, ce bogăție spirituală!
CAMERAMANUL (atenționându-l): Ssst! Vine cineva.
REPORTERUL: Dincotro?
CAMERAMANUL: Pe lângă ziduri.
REPORTERUL (încordându-și atenția): Aha, văd! Pare o umbră, ceva straniu…!
CAMERAMANUL (holbându-se și el): Într-adevăr… Parcă se prelinge ca o gelatină…
REPORTERUL: Sau ca un lichid de frână.
CAMERAMANUL: Ciudat! N-am mai întâlnit un fenomen identic.
REPORTERUL: Nici eu.
CAMERAMANUL (neliniștit): Hm… Oare ce-o fi?
REPORTERUL: Habar n-am. Însă presimt că nu-i a bună.
CAMERAMANUL: Să fie un demon?
REPORTERUL (șoptit): Posibil… (Ușa Night-Clubului se deschide brusc și un zdrahon aruncă un balot pe caldarâm. Cei doi parteneri se apropie și, de sub fardul gros, deslușesc chipul zbârcit al unei babe. Aceasta sare în picioare, agită degetul mijlociu spre intrarea localului și azvârle cu o sticlă de vodcă în direcția cabaretului.)
CAMERAMANUL (uluit): Ce naiba, ce-a fost asta?! Am senzația că visez.
REPORTERUL: Și eu. (După o pauză): Știi… am o propunere…
CAMERAMANUL: Bănuiesc ce vrei să zici. S-o ștergem de aici, nu?
REPORTERUL: Ai intuit exact. S-o tulim repejor, altminteri o îmbârligăm. Cine știe în ce belele mai nimerim.
CAMERAMANUL (croind o grimasă): Ai dreptate, doar că… hm… am un gust amar. Dăm bir cu fugiții? Cedăm așa ușor?
REPORTERUL: Ai de ales? Nu vezi că, aici, toate-s pe dos?
CAMERAMANUL: Eu zic să mai așteptăm nițel. Nu-i exclus să întâlnim și un sătean normal…
REPORTERUL (îngândurat): Mda… Însă, atunci, voi schimba tema interviului. Renunț la chestionarea despre digitalizare și propun alt subiect.
CAMERAMANUL: Mai accesibil?
REPORTERUL: Sper. Mă voi referi la Planul Național de Renovare și Rezistență. Am auzit că face furori printre poporeni.
CAMERAMANUL (aprobând din cap): Ideea nu-i rea. Mi se pare fiabilă în contextul dat, când are atâția adepți înfocați. Trebuia să fi mizat pe ea încă din start, nu pe lecția digitalizării care e vulgarizată într-un mod impardonabil. Ba e chiar obscenă prin conotațiile ei forțate. (Tace, căci, în răstimp, umbra zărită adineauri apare în dreptul lor și leapădă din cârcă o scară lungă. O răstoarnă pe partea cealaltă, apoi o ia din nou în spinare, o reazămă de zidul unei case arătoase și, urcându-se pe ea, dispare pe acoperiș, după care revine cu două țigle, înșfacă scara și-o rupe la fugă cu tot cu ea.)
REPORTERUL (încremenit): Tu mai pricepi ceva?
CAMERAMANUL (ridicând din umeri): Absolut nimic! E surprinzător, ireal…!
REPORTERUL (atenționându-l): Uite, mai vine careva. După mers, pare un tip zdravăn. Poate am noroc cu el… (Îi iese în întâmpinare și scoate microfonul.) Bună seara! Sunteți amabil să ne răspundeți la câteva întrebări?
SĂTEANUL: Anume, la ce?
REPORTERUL (volubil): Ce părere aveți despre Planul Național de Renovare și Rezistență? Merită a fi implementat la noi?
SĂTEANUL (râgâind): Apăi, dragă domnuțule, află de la susemnatul un lucru. Eu cu dârzenia am stat mereu oblu, că nu degeaba am crăpat cioate cu duiumu’. Dacă ai lemne de tăiat, ți le crâmpoțesc minten, `tu-le soarta-n codru! Și nici nu mă calicesc la preț, că ne tocmim țacum-pacum. Ce zici, facem târgu’?
REPORTERUL (luat prin surprindere): Mulțumesc pentru ofertă, dar nu despre asta e vorba.
SĂTEANUL: Da’ despre ce?
REPORTERUL: Știți, eu fac un interviu și…
SĂTEANUL (întrerupându-l): Știu, dară că știu… Pintea știe tot.
REPORTERUL: Cine-i Pintea?
SĂTEANUL (semețit): Eu mi-s. (Pauză.) Amu, aista cu reforma și cu rezistența am priceput-o, că nu-i mare scofală. Da’ mă roade altceva.
REPORTERUL: Adică?
SĂTEANUL: O taină adâncă. Ea mă frământă. Dacă o mai descâlcesc și p-asta, atunci îs belfer.
REPORTERUL: La ce te referi?
SĂTEANUL (impetuos): La flexibilizare.
REPORTERUL: Și ce te miră?
SĂTEANUL (încurcat): Păi, am tri flexuri acasă. Marfă lux, nu jucărie!
REPORTERUL: Și?
SĂTEANUL: Nu știu pe care să-l vând, să-mi plătesc datoriile la stat, grâu’ mamii ei de treabă azi și mâine încă!
SĂTEANUL: Nu știu pe care să-l vând, să-mi plătesc datoriile la stat, grâu’ mamii ei de treabă azi și mâine încă!
SĂTEANUL: Nu știu pe care să-l vând, să-mi plătesc datoriile la stat, grâu’ mamii ei de treabă azi și mâine încă!
SĂTEANUL: Nu știu pe care să-l vând, să-mi plătesc datoriile la stat, grâu’ mamii ei de treabă azi și mâine încă!