-scheci-
CETĂȚEANUL (intrând în biroul unui edificiu impozant): Bună ziua! Aici e Centrul de Reconciliere Intensivă?
SLUJBAȘUL (curtenitor): Exact.
CETĂȚEANUL: Funcționați de mult?
SLUJBAȘUL: De vreo două luni. Mai precis, de la darea în folosință a clădirii.
CETĂȚEANUL (rotindu-și privirea împrejur): Dețineți un sediu frumos…! Curat, modern, civilizat…
SLUJBAȘUL: Normal. Având în vedere obiectul nostru de activitate, trebuie să asigurăm un ambient cât mai plăcut solicitanților de consiliere matrimonială.
CETĂȚEANUL: Adică… să se simtă bine, nu?
SLUJBAȘUL: Desigur. Scopul nostru e unul singur și clar definit: acela de a reînnoda relațiile dintre oameni. Relații întrerupte vremelnic, din varii motive, însă posibil de reparat. Pe asta ne axăm, recalibrând raporturile interumane aflate momentan în impas.
CETĂȚEANUL: Și reușiți?
SLUJBAȘUL (cu aplomb): Suntem pe drumul cel bun. Tot mai numeroși semeni apelează la serviciile unității, care sunt reprezentate de specialiști de elită: psihologi, mediatori, pedagogi… Avem un colectiv interdisciplinar remarcabil și ne mândrim cu el.
CETĂȚEANUL: Interesant! Iată încă o mostră a progresului concretizat în această facilitate de ultimă oră!
SLUJBAȘUL: Și atât de necesară. Din păcate, conflictele conjugale s-au înmulțit îngrijorător, iar cineva musai să se ocupe și de ele, nu? Ne-am asumat această sarcină, degrevând astfel semnificativ instanțele judiciare de povara dosarelor de factură domestică. Înainte de-a ajunge la judecător, mai există o etapă pe care o deservim chiar noi. Doar de nu izbutim să aplanăm disputa, se va recurge la tribunal, ca ultima soluție.
CETĂȚEANUL (aprobând din cap): Altfel spus, sunteți intermediari pe calea împăcării părților.
SLUJBAȘUL: Ați înțeles corect. Asta e misiunea noastră. (Pauză.) Dar, vă rog, de ce stați în picioare? Luați loc!
CETĂȚEANUL (așezându-se pe colțarul moale): Mulțumesc… (Extrage o hârtie din buzunar și, după ce aruncă o privire peste ea, o împăturește și-o vâră îndărăt.) Știți… mă macină și pe mine o problemă…
SLUJBAȘUL (schițând un zâmbet): Vă ascult…
CETĂȚEANUL (relativ stingher): E prima oară că mă aflu în situația asta și… (Brusc, dintr-o încăpere răzbat zgomote puternice aducând a bufnituri repetate.) … nici nu știu cum să încep. Adevărul e că, uneori, mai presus de voința personală, stă hazardul. Sau ghinionul. Luați-o cum cre… (Din dosul ușii altui cabinet irump o serie de trântituri și sunete ciudate, apoi se așterne liniștea.) Precum ziceam, nu-i ușor să te decizi. Te frânează ba una, ba alta… Mai sunt și prejudecățile, tradiția… Însă vine și clipa în care… Mă rog…
SLUJBAȘUL (sesizându-i deruta): Curaj, stimate domn! De aia suntem la post, să vă preluăm doleanțele.
CETĂȚEANUL (înghițind în sec): Vedeți, eu… (Un duet de țipete și injurii răbufnesc din oficiul învecinat, toate pe fond de sticlă spartă, gâfâieli opintite și scrâșnet de măsele.) Ce se întâmplă aici?! Ce… ce e hărmălaia asta?!
SLUJBAȘUL (imperturbabil): Nu e nimic. Oamenii socializează…
CETĂȚEANUL (mirat): Poftim?!…
SLUJBAȘUL: Clienții comunică, își împărtășesc experiențele de viață, fac pronosticuri pentru viitor… Așa că nu vă impacientați. N-ați asistat decât la faza de debut – un mic ”aperitiv” al împăcării.
CETĂȚEANUL (și mai uimit): Cum?!… Înseamnă că urmează ceva și mai grav?!
SLUJBAȘUL: În ce sens ”mai grav”?
CETĂȚEANUL (bâlbâindu-se): În cel… al… al…
SLUJBAȘUL (tușind protocolar): Domnul meu, haideți să definim ca lumea termenii. Pentru noi, ”mai grav”, are o accepțiune diferită de cea a profanilor.
CETĂȚEANUL: Nu pricep…
SLUJBAȘUL: Nici nu-i nevoie. Lăsați chestiunile acestea în seama noastră și vă încredințez că le vom rezolva conform standardelor consființite.
CETĂȚEANUL (croind o grimasă) Și totuși, nu sunt mulțumit. Ceva mă intrigă, mă scurmă…
SLUJBAȘUL: Adică?
CETĂȚEANUL: Nu știu… E neobișnuit, bizar…
SLUJBAȘUL (reprimându-și un surâs): Aparent, domnul meu, aparent. Metodele proprii de analiză și investigații pot separa grâul de neghină și, în consecință, să ofere soluții viabile partenerilor afectați de sindromul despărțirii. Ori de alte pricini care îi aduce la noi. Suntem pregătiți pentru orice. Vă pot informa că am tranșat cazuri cu grad major de complexitate și risc. Spețe cu istoric cumplit, raporturi conjugale ce păreau iremediabil compromise… Cadrele Centrului – precum v-am înștiințat – au calificări superioare, fiind cele mai performante din tagmă. Încât, în privința lor, să nu vă faceți griji. Vă rebranșează rapid la priza căsniciei fracturate temporar, redându-vă întreaga… (Un alt șirag de răcnete și de vociferări țâșnesc din cabinet, gonind tăcerea statuată în răstimp. Se aud trosnete de masă lemnoasă, tropăieli înfundate și murmure aducând a blesteme.) Lucrează, băieții, lucrează! Și încă la turație maximă! Bravo lor, că-s meseriași! (După o pauză.) Da’ să revenim! Unde rămăsesem? A, da! Ziceam că recâștigarea încrederii domestice e prioritară în…
CETĂȚEANUL (întrerupându-l): Uf… Nu prea am aer…
SLUJBAȘUL: Vă simțiți rău?
CETĂȚEANUL (vizibil afectat): Mă ia… așa… cu vertij. Și am și palpitații.
SLUJBAȘUL: Hm… Mai degrabă presupun că v-ați speriat de micul disconfort auditiv receptat adineauri. Însă vă declar deschis: teama dumneavoastră nu e justificată. Ea aparține unei naturi sensibile și impresionabile, pe care o putem corija. Acuma, sincer: credeți că sunteți singurul caz diagnosticat astfel?
CETĂȚEANUL: Probabil că nu.
SLUJBAȘUL (energic): Nu ”probabil”, ci sută la mie! Și toți s-au lepădat de timiditate când au încăput pe mâna specialiștilor C.R.I. -ului. Adică a Centrului de Reconciliere Intensivă.
CETĂȚEANUL (măsurându-l ca prin ceață): Chiar așa?!
SLUJBAȘUL: Absolut! Aici nu operăm cu aproximații. Ori cu cârpeli. Cultivăm un principiu și ne ținem de el. Nu vi se pare logic?
CETĂȚEANUL: Ba da. Lucrurile se leagă…
SLUJBAȘUL (cu satisfacție): Evident! Și în avantajul clientului. Altminteri, am prinde muște în baltă! (Pauză.) Observ că v-ați mai revenit, nu?
CETĂȚEANUL: M-am ușurat câta…
SLUJBAȘUL: Mă bucur. Ați traversat un episod neplăcut, o sincopă rebelă. Sper să nu se mai repete, mai ales că experții au intrat în faza secundă a introspecțiilor multilaterale. Și care, precum constatați, se derulează acuma în cea mai deplină armonie sonoră. Nu e minunat?
CETĂȚEANUL (aproape întremat): Într-adevăr. E remarcabil.
SLUJBAȘUL: Dar și revirimentul dumneavoastră e aparte. Are ceva din aura defavorizatului ce dobândește, în final, victoria. Cu tot ce înseamnă ea: efort, suferință, privațiuni… Nimic nu e ușor pe lumea asta, nu-i așa?
CETĂȚEANUL (oftând): Nu vă contrazic. Ne câștigăm greu dreptul la existență, dar niciodată nu suntem satisfăcuți.
SLUJBAȘUL: De ce?
CETĂȚEANUL: Fiindcă pretindem imposibilul. Nu ne raportăm la ce posedăm, ci la ce am vrea să avem. De aici, din discrepanța asta, se naște frustrarea și angoasa care ne tulbură echilibrul.
SLUJBAȘUL (țuguindu-și buzele): Considerație pertinentă, la care subscriu. Mai mult: individul s-a înstrăinat și de sine însuși, iar rostul nostru este să recuperăm decalajul periculos dintre eu și non-eu. Cu alte cuvinte, să-l aplatizăm ca premisă pentru domolirea spiritelor aflate tranzitoriu în conflict. Exact asta facem aici, la Centrul de Reconciliere Intensivă. Căutăm să readucem perechile la starea lor naturală, de cuplu inseparabil și angajat, ca element crucial al societății.
CETĂȚEANUL (surâzând pasager): Nobilă misiune, intenție salutară! Tocmai de aceea am venit și eu la dumneavoastră, ca să-mi remontez prestația conjugală. Și iată, concret, ce doresc să… (Ușa unui cabinet se deschide deodată și apar doi brancardieri cărând pe targă un contur omenesc.) Doamne ferește! Ce e cu el?!…
SLUJBAȘUL: Ei, o procedură obișnuită. Cei rezistenți la împăcarea accelerată, de regulă, trec prin anumite faze de resuscitare energetică în plan afectiv. E un proces intim și sofisticat, dar cu rezonanță profundă în metamorfoza solicitantului. De-acum încolo, va fi exemplu de conduită familială și pildă de conștiință civică remodelată pozitiv. Nu e fascinant? (Vede cum celălalt se prăbușește în latura opusă a colțarului și, cu o mină impasibilă, apasă o tastă de telefon.) Alo! Mai trimiteți o targă și la recepție! Cum?… Da, e bărbat… Poftim?… Nu știu, bănuiesc că s-a speriat și a intrat în comă. Ce…? Păi da! Da, sunt fricoși! Cu așa caracter, mai vor să-și salveze și căsnicia! Puah!