-fabulă-
Odată, un calculator,
Insistent și plin de sine,
Pe un ton cam insolent
Declamă ce atu deține:
„Am memoria cea mai bună,
Analiză și sinteză, informații
Cu toptanul, codul straniului atom”,
Zise el cu semeție privind falnic către om.
„Știu secretul nemuririi, taina
Ultimă a firii, tot ce mișcă și străluce
Din leagăn până la cruce!
Iară tu, cu ce te lauzi?
De ce faptă ești în stare?”-
Pune punct c-o întrebare
Dialogului răstit. Omul, pesemne
Sastisit de vocaliza-i în repriză,
Cu un gest subit și ferm
Smulse ștecherul din priză,
Curmându-i pălăvrăgeala.
Morala? Rămâi, desigur, repetent
Bazându-te doar pe curent!