Arsura a simțit-o
Imediat după detunătură,
Lângă tarlaua cu mălură.
Îi curgea sângele din bot
Și-i picura apoi pe blana
Răcorită de troscot.
Un ultim zvâcnet de copită,
Între pământ și cer,
Naște încă un mister
Răsfrânt în ochii largi,
De ciută: Glonțul a țâșnit
Din pușcă de elită,
Sau de braconier?