N-am interzis tulpinii
Să râdă la soare
Și nici n-am acostat
Petale dospind la ambuscadă.
Nici beznei n-am barat
Asaltul din nopțile
Glosate cu mister.
Îmi amintesc că, totuși,
Am croit cândva un semn
Trenului tocmai plecat din gară.
Eram pe peronul absenței,
Vis-`a-vis de zidul scrijelit
Cu cimilituri obscene.