În nopțile neadormite
Mă descântă noii irozi
Și stoluri de himere…
După atâtea vizite,
Mi-e și rușine că nu
Pot răsplăti fidelitatea
Nelipsiților amici.
Le dau, în schimb, destulă
Țâfnă mixată cu aspic ursuz
Și turtă bosumflată…
Îmi fac dese mustrări
Temându-mă că mă vor părăsi,
Sătui sau plictisiți de-o
Gazdă veșnic acră.
Ce să le spun? Credința lor
Mă mișcă, iar lungile mele
Absențe n-au fost încă
Remarcate.