Deși tardiv, te-ai întrupat
Din pliul vrerii îndelung
Pritocit la brâul speranței…
Iluziile de altădată
S-au clătinat, aruncându-mă
În zbucium. De ce-ai venit?
De ce n-ai mai rămas?
Invocarea străbate același
Vad al nimănui și al
Imposibilei rostiri.
E prea târziu…
Afară, aștrii se aprind
Pe rând, risipind amăgiri.