-scenetă în doi timpi-
Personajele:
HOPKINS – directorul spionajului din Superterra
BUBU – președintele Pacifistanului
LUBU – șeful statului Koncordistan
Timpul I
(Aflat în vizită neoficială, liderul iscoadelor megaputerii planetare e primit, la cererea sa, de către dl Bubu – conducătorul Republicii Pacifistan.)
HOPKINS (jovial): Mă bucur că mi-ați oferit această audiență. Asta înseamnă că acordați atenția cuvenită investigațiilor agenției.
BUBU: Adică?!
HOPKINS: Sateliții noștri au detectat… hm… anumite mișcări…
BUBU (fixându-l cu privirea): În ce sens?
HOPKINS: În cel al concentrării unor trupe la graniță.
BUBU: Poftim?!… Ce, care graniță?! Noi n-avem decât doi vecini: marea și Koncordistanul. Iar relațiile bilaterale sunt excelente.
HOPKINS (surâzând malițios): Îmi permit să vă atrag atenția că sunteți în eroare. Una foarte gravă și care v-ar putea costa mult. Chiar decisiv!
BUBU (uimit de-a binelea): Sincer, nu vă înțeleg… (Pauză.) Puteți fi mai clar?
HOPKINS (repoziționându-se în fotoliu): Avem date concrete ce atestă un mare pericol la adresa țării dumneavoastră.
BUBU (neîncrezător): Glumiți?!
HOPKINS (tușind protocolar): Nu mi-aș îngădui așa ceva. Vă asigur.
BUBU: Și care ar fi acea primejdie?
HOPKINS (conspirativ): O invazie.
BUBU (încruntându-se): Invazie?!…
HOPKINS: Întocmai.
BUBU: Aveți simțul umorului, apreciez, dar nu e cazul să glumim acuma. Mai ales cu astfel de subiecte.
HOPKINS: Un moment, vă rog. (Părăsește fotoliul și, apropiindu-se de președinte, îi arată un set de fotografii.) Sunt imagini satelitare, care nu pot fi contestate. Și ce relevă ele?
BUBU: Exact. Ce relevă?
HOPKINS: Pregătirea unui atac.
BUBU (trasând un gest de refuz): Imposibil! N-avem nimic de împărțit cu cei din Koncordistan. Dimpotrivă, comerțul reciproc e la nivel înalt și suntem mulțumiți de calitatea colaborării.
HOPKINS (insidios): Mda, însă ați omis un aspect esențial: rezervele de caltyx.
BUBU: Nu pricep. Ce legătură e între caltyx și ipotetica „invazie”?!
HOPKINS: Koncordistanul râvnește la ele, întrucât sunt extrem de valoroase și de rare. Doar în două locuri din lume se mai găsesc în concentrații atât de pure.
BUBU (croind o grimasă): Nu, nu! Nu poate fi adevărat! Partenerul e de încredere, fără îndoială! Niciodată nu ne-a înșelat așteptările, deci n-avem motive să-l bănuim de intenții necurate.
HOPKINS (aparent debusolat): Să conchid că ignorați avertismentele noastre? Că nu admiteți autenticitatea lor? (Scoate un reportofon minuscul și-l pornește, moment în care se aude un dialog având ca temă o cotropire teritorială din partea statului megieș. Președintele ascultă circumspect, apoi, la sfârșitul înregistrării, face, cu mâna, un semn de lehamite.)
HOPKINS: Ce, nu v-a convins?
BUBU (evaziv): Și pozele, și imprimarea audio, par artificii de laborator.
HOPKINS: Scuzați-mă, dar interceptarea e reală și are ca protagoniști generali ai armatei. Iar ei, e limpede că pun ceva la cale. Situație în care, nu e bine să fiți pregătiți?
BUBU: În ce fel?
HOPKINS: Logistic. Cu mijloacele de-a respinge cu succes o agresiune iminentă.
BUBU (inspirând adânc): Vă referiți la un eventual ajutor militar?
HOPKINS (surâzând amabil): Normal! Puteți conta pe sprijinul nostru oricând. Doar știți că industria de apărare a Superterrei e cea mai competitivă din lume. (Din ce în ce mai avântat.) Vă livrăm rapid orice tip de arme. De la cele de calibru mic, până la bombe și rachete cu rază lungă de acțiune. (Ia o listă din mapă și citește denumirile unor sisteme de radare, tunuri, blindate, drone, mine, cyborgi asasini, proiectile neutronice, ghidaje topometrice, nave- amfibii ș.a. La final, transpirat și cu zâmbetul lăbărțat pe buze, așteaptă replica interlocutorului.)
BUBU (placid): Mda… În principiu, nu e rău să ai un arsenal redutabil. Care să descurajeze un eventual intrus.
HOPKINS (supralicitând): Într-adevăr! Cu cât mai performant, cu atât mai benefic pentru posesor. Mai ales că vă oferim și ambulanțe, spitale de campanie, baruri mobile – tot necesarul și confortul pentru salvarea vieții oamenilor. Și vă mai dăm ceva.
BUBU (relativ curios): Ce anume?!
HOPKINS: Ceva unic pe glob și de-o eficacitate fenomenală.
BUBU: Chiar?!
HOPKINS: Da. Vă dăruim, ca experiment pe viu, modelul D.I.E. În traducere – Decojitor Instantaneu de Epidermă. Te lasă urgent fără piele, ca un miel jupuit instantaneu de blană!
BUBU: Interesant! (Pauză.) Ca să vezi! În cine să mai ai, azi, încredere? Dacă și cel mai vechi prieten te trădează… ce să mai zici? (După încă o pauză.) Apropo de înzestrare… Sigur, n-ar strica un stoc de arme fiabile, care să-ți garanteze siguranță.
HOPKINS (intempestiv): Și forță de ripostă masivă.
BUBU: Da. Numai că, vedeți, aici e o problemă mai complicată.
HOPKINS: În ce fel?
BUBU: Am inițiat niște reforme sociale și economice, iar resursele financiare sunt strict direcționate într-acolo.
HOPKINS (schițând un surâs): Și asta vă frământă?
BUBU: Evident. E în joc bunăstarea poporului meu, dacă cheltuim banii în alte scopuri.
HOPKINS (cu suficiență): Se rezolvă, domnule președinte. Ne-am gândit și la varianta asta. (Pauză.) Vă oferim un credit preferențial, cu dobândă rezonabilă. Iar pe marfă, în ansamblu, vă facem un rabat convenabil. Ce părere aveți, nu e avantajos?
BUBU (frecându-și bărbia): Mda… E ten…
HOPKINS (întrerupându-l): Gândiți-vă câtă securitate veți dobândi. Nimeni nu va îndrăzni să se atingă de voi, fiindcă vă vom sta alături cu toate capabilitățile.
BUBU (ridicându-se de la birou): Atunci… dacă e așa… trimiteți experții să încheiem detaliile tehnice în achiziționarea armamentului.
HOPKINS (părăsind și el fotoliul): Mă bucur că ne-am înțeles și că națiunea dumneavoastră va prospera și pe mai departe. La revedere, domnule președinte!
BUBU (întinzându-I palma): La revedere!
Timpul II
(Același emisar Hopkins, de data asta în cabinetul șefului statului Koncordistan.)
HOPKINS (afectat): Sunt onorat de întrevederea acordată. Mai ales că am să vă transmit informații de importanță capitală.
LUBU: Chiar că-mi stârniți curiozitatea! În ce constau ele?
HOPKINS: Serviciile noastre de inteligence au captat anumite semnale, care duc la o singură concluzie.
LUBU: Pozitivă sau negativă?
HOPKINS: Din păcate, negativă…
LUBU: Vreți să detaliați?
HOPKINS (pe ton coborât): Vă paște o amenințare sumbră. Și ea nu vine de departe.
LUBU (surprins): Păi… de unde vine?!
HOPKINS: De aici. De la doi pași.
LUBU: Zău, nu pricep…
HOPKINS: De la vecinul nordic.
LUBU (uluit): De la Pacifistan?!… (Cade într-un acces de rîs, până bea un pahar cu apă și se potolește.) Haida-de! Altă păcăleală n-ați găsit?
HOPKINS (cu o mină studiată): Credeți sau nu, președintele Pacifistanului vă duce de nas. Conspiră îndelung, în ideea de-a acapara zăcămintele de omuran și fâșia de litoral cu deschidere la golful Paradisului.
LUBU (îngustându-și privirea): Pe ce vă bazați, când faceți astfel de afirmații explozive?
HOPKINS: Pe multitudinea și acuratețea analizelor specialiștilor angrenați în mecanismul de apărare națională. Iar probitatea lor profesională nu poate fi contestată.
LUBU (cu o nuanță sarcastică): Mă îndoiesc că numai voi dețineți adevărul suprem. (După o pauză.) Stimate domnule Hopkins, vă informez că Pacifistanul și Koncordistanul au relații exemplare la toate palierele: economic, social, cultural… Și nimic nu ne împiedică să le dezvoltăm în continuare, spre avantajul ambelor popoare.
HOPKINS (clătinând din cap): Bine, dar cum rămâne cu agresiunea?
LUBU: Ce agresiune?!
HOPKINS (stârnit): N-am spus că vă pândește un pericol major? (Extrage din mapă un set de poze și le arată gazdei.) Priviți, vă rog. Sunt lucrări de genistică militară și mobilizări de efective la frontieră. Asta nu vă pune în gardă?
LUBU (examinând cu atenție fotografiile): Par autentice…
HOPKINS (izbucnind): Chiar sunt! Sută la mie! Obținute de la sateliți de ultimă generație, care au o rezoluție formidabilă!
LUBU (căzând pe gânduri): Sunt consternat…! Pur și simplu, n-am cuvinte!…
HOPKINS (dând la iveală un catalog): Nu vă alarmați! Ca să respingeți cu succes invazia pe scară largă, aveți nevoie de… ați ghicit, nu?
LUBU (cu jumătate de glas): Mda… De armament…
HOPKINS (entuziast): Exact! Iată ce vă putem oferi: artilerie de toate calibrele, bombe, roboți ucigași, vedete rapide, tanchete, transportoare blindate, mitraliere, grenade, mine marine și terestre, roiuri de drone și trotil cât încape. Plus rachete. Balistice și de croazieră. Apoi: instalații de bruiaj, sisteme electronice, dispozitive sofisticate. De altfel, în viitor, nu se vor mai folosi rudimentarele gloanțe, ci biții. Mai precis: megabiții penetrând orice zid defensiv, indiferent de distanțe și de dotarea adversarului. Adică, muniție cibernetică. V-am ceda și avioane, însă pregătirea piloților presupune timp, iar agresorul poate ataca mâine. Așa că nu mai amânați și acceptați-ne propunerea, care, sincer, e generoasă și va izbăvi mulți oameni de o moarte nedemnă. (Pauză.) Apropo: vă livrăm și caravane medicale dotate cu tot confortul și aparatura necesară prezervării vieții. Avem și morgi itinerante, servicii de toaletare și îmbălsămare a ghinioniștilor prăjiți de lasere ori sfârtecați de schije. A, să nu uit! Vă predăm și un angrenaj secret, deținut numai de armata noastă: S.A.M. În traducere: Storcător Accelerat de Molecule. Eficiența lui e fabuloasă, căci stârpește până și amprenta genetică a individului, resetându-l în altă dimensiune metafizică. (Pauză.) Ce ziceți, batem palma?
LUBU (copleșit de varietatea sortimentelor ostășești): Marfă, nu glumă! Dar n-avem fonduri, capital… Țara e săracă: secetă, cutremure… nevoi cu toptanul… Cu ce achităm contravaloarea arsenalului?
HOPKINS (înseninat brusc): Asta vă preocupă? Vă împrumutăm noi. Deschidem o linie de credit, iar rambursarea banilor nu va conduce fatalmente la ruinarea voastră. Mai dați și voi una-alta, de pe ici, de pe colo… Ne înțelegem, că doar avem un interes comun: să stârpim nelegiuirea și să jugulăm violența, că prea își fac de cap!
LUBU: Dacă e așa, semnez contractul cât mai iute. N-am chef să fiu luat pe nepregătite. Și de către cine, domnule Hopkins? Chiar de către cel mai bun și loial prieten?! Incredibil!… (Pauză.) Dar am o idee. De ce să nu atacăm noi primii? Profităm de elementul surpriză și-i lichidăm.
HOPKINS (cu satisfacție): Perfect! O lovitură preventivă cu efect decisiv. Asta da viziune strategică! Felicitări!