Singura avere a omului sărac este națiunea, spunea cineva. Dacă n-ai bogății, poți trăi și fără ele. Nu avuția, cheagul, înseamnă totul. Nu pricopsirea vană și obsesia îndestulării materiale te conturează ca individ, ci atitudinea față de patrie și popor. Ea te legitimează înaintea propriei conștiințe și în ochii semenilor, și tot ea îți induce acel confort sufletesc amplificat de sentimentul tonic al apartenenței. Al faptului că ții de un neam și de un anumit teritoriu omologat de istorie. Că depinzi de o vatră. De un meleag. De o țară purtată în inimă și minte și la care te reportezi cu maximum de respect și statornicie. Căci multe și venerabile state există azi în lume, dar niciunul nu se compară cu tărâmul natal. Acolo unde ai zărit întâia oară chipul luminos al mamei și razele soarelui, ai ascultat trilul păsărelelor în pastelul naturii și ai perceput clipocitul tainic al izvorului curgând la vale…
Laolaltă, toate aceste reprezentări alcătuiesc zestrea primordială a omului lagat de baștină precum bobul de teacă sau ploaia de nori. „Patria sunt eu, ești tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi”, menționa redutabilul romancier francez Romain Rolland. Iar poetul și filozoful Lucian Blaga aprecia la rându-i: „Nici un popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te sacrifici pentru el, dacă îi aparții.”
Astăzi, 1 Decembrie 2023, de ziua Marii Uniri, cu reînnoită însuflețire – LA MULȚI ANI ROMÂNIA!