Ca știință sintetizatoare a unor situații și fenomene de ordin general, statistica este omniprezentă în viața noastră. Datorită ei aflăm sumedenie de informații din toate sferele, cotloanele și tainele existenței. Ea contabilizează și ierarhizează performanța și eșecul, cumularea și dispersia, evoluția și stagnarea. Și tot ea ne oferă date picante despre extravaganțe și ciudățenii, bizarerii, exotisme și alte extensii ale complicatei și surprinzătoare tipologii umane. Altfel spus, ne pune la curent cu „amazonul” faptelor ce ne asaltează zilnic și de influența și presiunea cărora, oricât ne-am smuci, nu putem scăpa.
Sistematizând evenimentele, statistica joacă un rol deosebit, întrucât relevă realități imposibil de ignorat. Ea clasifică întâmplările după importanța lor, stăruind asupra celor mai rezonante și semnificative din punct de vedere socio-cultural. Cum ar fi, de pildă, cantitatea de cabluri și sârme înfipte în buzele și nările unor adolescenți. Sau numărul de hulubi crescuți de văduva primarului, în apartament. Ori stiva de parale dosite de către interlopul Gonzo, evadat din închisoarea de super securitate și găbjit de serviciile secrete sub fusta amantei.
Venind în întâmpinarea dorințelor obștii, statistica ține și evidența tuturor succeselor ce dau măsura capacităților speciei. Plecând de la recordurile de scuipat la distanță, fuga îndărăt, clămpănitul în dodii, pârțul decibelic, târâtul în limbă, vocaliza fără ton și alte izbânzi răsunătoare. Ca să nu mai pomenesc de măsurătorile antropometrice ale femeilor, unde abundența materialului întrece chiar și desimea florei tropicale. De la lungimea cracilor și până în piscul țâțelor – totul e studiat și calculat, evaluat și parafat la centimă. Pe baza analizelor se stabilesc apoi diferențierile anatomice și gradul lor de contribuție în stârnirea libidoului. Încât volumul mamelelor, rotunjimea coapselor, circumferința taliei și lăstărișul zonei intime nu mai constituie secretul exclusiv al persoanei în cauză, ci devine cunoscut majorității poporenilor, indiferent de vârstă. De aici derivă și clasamentele care ne țin cu sufletul la gură, căci de buna lor receptare depind multe. Printre altele, alungă gândurile negre și resuscită instinctul posedării ca antidot la avatarurile în continuă creștere ale vieții.
Tot statistica ne pune la dispoziție și alte dovezi ale efervescenței noastre creatoare. Judecând comparativ, ne arată cât câștigă unii și cât pierd alții, meandrele economiei, valoarea „tunurilor” și a „țepelor” trase de ași ai meseriei, înmulțirea și ascensiunea clanurilor mafiote, cârdășiile acestora cu demnitari ai statului etc.
Din toată această radiografiere a societății băștinașe nu mă interesează discrepanțele frapante din sistemul de pensii și salarii. Nu mă afectează inechitățile și abuzurile semnalate necurmat și criticate vehement în spațiul public. Mă lasă rece tevatura asta jalnică. În schimb, mă încântă nespus referirile statistice la problemele cu adevărat cruciale ale neamului. Iar aici, avem un exemplu reconfortant: Festivalul ploii. La care – conform statisticienilor – au asistat 100.000 de compatrioți! Păi, unde s-a mai adunat un așa ciopor de lume?! Azi, în piețe și pe bulevarde, la proteste, abia se strâng o mână de salariați și de pensionari ofiliți, în vreme ce, la sindrofia amintită, au participat o sută de mii de fani isterizați!
Dacă aș fi avut bani de tren, jur că m-aș fi dus și eu la spectacol. Dar, cum n-am primit încă pensia, m-am resemnat, ca de atâtea ori, și am rămas acasă, de unde am urmărit manifestarea la televizor. Și ce desfătare am trăit!… Ceva de vis – un simțământ unic în adâncimile sale și imposibil de redat. Mai ales că freneticul disc-jockey m-a inundat cu noian de știri despre formația de bază, adusă din străinătate, întru veselirea publicului însetat de cultură muzicală și gimnastică aerobică. Și care echipă, după ani grei de pușcărie, pentru trafic de narcotice și pornografie, s-a reinventat spectaculos, devenind emblemă a tinerei generații.
Iar la finalul parangheliei – care a durat trei zile și trei nopți, ca în basme – cine credeți că ne-a salvat din ignoranța de culise? Statisticienii, bineînțeles! Conform studiilor efectuate, au contabilizat următorul bilanț: camioane întregi cu peturi și gunoaie, brazde de hârtii, trei hectare cu pachete și mucuri de țigări, movile din sticle cu zaibăr și trăscău. Din flora împrejmuitoare, schilodită de călcături, s-au recoltat tomberoane de sutiene și chiloți, gene false, peruci, proteze locomotorii, spray-uri și deodorante. Iar undeva, mai lăturalnic, s-au detectat șase nou-născuți presărați în tufe și desișuri, bașca niscaiva borsete ticsite cu prafuri de sminteală. Ori etnobotanice, cum li se mai zice.
Și de data asta, experții statisticieni s-au situat la înălțime, informând prompt și extensiv opinia publică. Surplusul de amănunte, centralizarea, precizia și acuratețea fac din aceștia adevărați ași ai profesiunii, care nu te vor dezamăgi niciodată. Mereu la post, ei aduc știrea proaspătă, relevantă și de utilitate esențială în conștiința colectivă. Cum ar fi, în treacăt, averea divei zdrobite de amor, sau faza terminală a bolii cămătarului Șurub. Ori durata păruielii epopeice dintre două rivale în ghicit. Sau relația soților divorțați de trei ori și reînnodați a patra oară.
Pricini serioase, una și una, meritând a fi consemnate în statistici și conservate în anale. Ele ne colorează traiul anost, procurând acea bună dispoziție ca lubrifiant al neuronilor excedați de apăsări perpetue și viziuni întunecate. Ești trist și dezamăgit? Te paște depresia? Ți-ai pierdut încrederea în viață? Nicio problemă! Statistica te scoate din impas, propulsând în prim-plan acele cifre și grafice cu rol întremător. Și chiar de n-ai cheagul vedetei cuprinse în măsurători, te consolezi cu gândul că, măcar, alții au. Ceea ce reprezintă o ușurare evidentă ce ține de solidaritatea umană vizând atât miliardarii prosperi, cât și pălmașii restanțieri. E un raport echitabil, la care subscriu neechivoc, fiindcă exclude spiritul acaparator și morbul egoist.
Ce mai tura-vura, cu asemenea institute de inventariere a realității nu te plictisești nicicând, întrucât ele oglindesc adevăruri adânci și, repet, extrem de necesare. În lipsa acestora, misterul multor episoade ar fi și mai dificil de pătruns, lăsându-ne în beznă. Ori, altfel zis, în noaptea minții. Alternativă inaceptabilă pentru ființele solare care suntem și tânjim mereu după armonie și echitate.
Bine, bine, totul ar fi grozav dacă nu și-ar vârî – și aici – dracul coada. Și cum michiduță nu doarme niciodată, urzește din gros planuri mârșave, de pe urma cărora trage foloase însutite. Concret, ce face el? În primul rând, măsluiește statisticile. Adică, le umflă pe cele false și le scade pe cele reale. Iar asta numai din plăcerea sadică de a încurca lucrurile, râzând apoi de truda celor chemați să le descâlcească. Și care, în ciuda strădaniei eroice, nu izbutesc să descurce ițele îmbârligăturii, ba se afundă și mai abitir în smârcul neputinței apropo de aflarea adevărului.
Cu toate eșecurile suferite, însă, situația nu e chiar atât de gravă. Statistica are (și) autonomia ei, care, finalmente, o salvează de riscul pierderii definitive a credibilității. Sens în care ultimele ei determinări sunt salutare – ele având ca obiect stabilirea coeficientului de integritate al politicienilor. Mai precis: câți dintre ei au fost anchetați, judecați și osândiți la gherlă. Apoi: numărul achitaților, cifra fugarilor externi, suma valutei depuse în paradisurile fiscale, stadiul recuperărilor materiale pe orizontală și pe verticală ș.a.m.d.
Dar, în definitiv, au toate astea vreo noimă? Vreun efect pozitiv? O consecință concretă – ceva vădit, palpabil? Iată, s-au scurs un snop de ani de la demararea evaluărilor și nici astăzi nu cunoaștem rezultatul. Deși mă împresoară scepticismul, încă nu disper. Mai cred și în hazard, care nu o dată a lămurit lucrurile mai temeinic decât cea mai subtilă planificare.