Cândva, orbit de fastul paradisului,
Am vrut să cobor în infern…
În descendență fiind, mi-a retezat-o
Ferm cerberul abisului: „Întoarce-te!
E prematur să dai vamă peregrinărilor tale”.
„De ce?” – l-am întrebat. ”Terenul discordiei
E tot sterp”, mi-a zis. „Paragină n-ai semănat.
În cățărări n-ai stăruit și nici destine n-ai curmat”.
„Dar, totuși, sunt un păcătos!”, am izbucnit
În deznădejde. „Multe le-am croit pe dos,
Ba am năzuit în taină la arginți ca și la faimă”.
„Întoarce-te!”, mi-a spus din nou temutul paznic.
„Te rătăcești în hăul ăsta de unde culpele
Mugesc a nevinovăție. Du-te, bre, pe pustie, acolo
Sus, la voi, și vom vedea ce va să fie când în
Registrele astrale se vor găsi păcate capitale”.