-mini piesă în doi timpi și trei mișcări-
Personajele:
TURISTUL
RECEPȚIONERUL
TÂNĂRUL
TIMPUL UNU
M i ș c a r e a I-a
Turistul, Recepționerul
(O recepție de hotel. Persoana de serviciu verifică ceva pe ecranul monitorului, când apare un client cărând ditamai geamantanul.)
TURISTUL (lăsând valiza din mână): Bună ziua!
RECEPȚIONERUL: Bună să fie! Presupun că doriți o cameră, nu?
TURISTUL (cu jumătate de gură): Păi da… aș vrea… Numai că am o nedumerire.
RECEPȚIONERUL: În ce sens?
TURISTUL: Am observat, la intrare, un panou pe care scrie „Călcați iarba!” Iar lângă el – un afiș cu inscripția „Rupeți crengile!”
RECEPȚIONERUL: Da, și?
TURISTUL: Uitându-mă acuma aici, pe hol, văd pliante cu diferite îndemnuri: „Fumați!”, „Nu păstrați liniștea și curățenia!”, „Distrugeți mobilierul!”… Nu înțeleg… Totul e pe invers!
RECEPȚIONERUL (schițând un surâs): Aparent, domnul meu, aparent…
TURISTUL: Adică?
RECEPȚIONERUL: Cum să vă spun… În raporturile cu mușteriii aplicăm o nouă metodă de relaționare. Mai precis: de resetare a reacțiilor negative ce pot apărea în cursul comunicării.
TURISTUL: Nu pricep…
RECEPȚIONERUL (doct): Știți, desigur, că există acea tentație irezistibilă a fructului oprit.
TURISTUL: Știu.
RECEPȚIONERUL: Ei bine, de la ea purced toate belelele și nenorocirile. Fiin…
TURISTUL (întrerupându-l): Stimate compatriot… Și eu mă aflu într-o belea mare.
RECEPȚIONERUL: Da?… Sunteți urmărit?
TURISTUL: Cum?
RECEPȚIONERUL: Vă poartă careva sâmbetele? Vrea să vă ”răcească”?
TURISTUL (ștergându-și transpirația de pe față): N-am cu nimeni nimic. Un singur lucru doresc: să mă odihnesc. Sunt rupt de obosit.
RECEPȚIONERUL: Imediat vă duceți sus și vă lungiți. (Pauză.) Da’ vorbeam despre ispita fructului oprit. Noul nostru concept răstoarnă complet datele problemei, întrucât reechilibrează individul la parametri nevisați.
TURISTUL: Zău?
RECEPȚIONERUL: Întocmai. Sincer, rezultatele ne-au întrecut așteptările. Am trudit enorm, e-adevărat, dar și recompensa e pe măsură.
TURISTUL (inspirând adânc): Vă cred… Vă cred și vă ures succes în continuare! Acuma, însă, vă rog să-mi dați cheia… Abia mă țin pe picioare…!
RECEPȚIONERUL (fixându-l ciudat): O clipă! Veți ajunge și în cameră. Până atunci, important e să vă păstrați cumpătul. Adică să nu cedați primului impuls ignorând resursa afectivă ce potențează acțiunea fiecărui semen. (Pauză.) Iată, apropo de fructul oprit. N-ați băgat de seamă?
TURISTUL: Ce?
RECEPȚIONERUL (avântat): Că omul face exact ceea ce este prohibit? Ia oprește-l să nu calce gazonul, de pildă. Pune-i frâne, bariere, tot tacâmul… Consecința? Mai al dracului îl va strivi! Zdrobit, nimicit, vandalizat – asta se va întâmpla! N-am dreptate?
TURISTUL: Posibil…
RECEPȚIONERUL: Sau alt exemplu: interzice-i să asculte muzică dată la maximum. Credeți că se va conforma? Aiurea! Va amplifica sunetul atât de mult, încât ori îți sparge timpanele, ori vei damblagi de-a dreptul. Și atunci, ca să evităm asemenea riscuri, ce ne-am propus? Ia să iscăm noi o schimbare radicală în atitudinea față de clienți. Fapt care ne-a și reușit, de altfel.
TURISTUL (gemând): Perfect!… Dar cheia… cheia… când o capăt?
RECEPȚIONERUL: Îndată. Vă repartizez o cameră curată și liniștită, cu deschidere superbă spre orizontul brodat cu diadema munților străluminați de soare. Confortul va fi la înălțime, vă garantez.
TURISTUL: Vă mulțumesc și vă rămân îndatorat.
RECEPȚIONERUL (amabil): Nicio problemă, domnul meu. Le rezolvăm la centimă. La urma urmei, nu oamenii leagă și dezleagă totul?
TURISTUL: Ba da.
RECEPȚIONERUL: Nu ei dau tonul și pun apoi punct tuturor lucrurilor?
TURISTUL: Așa e…
RECEPȚIONERUL (volubil): Vedeți ce bine ne înțelegem!? Sunteți un cetățean sensibil și educat, și vă admir calmul ca trăsătură definitorie de caracter. (Pauză.) Vorbeam de o modificare esențială a poziției vizavi de mușterii. Și concretizată în primul rând prin avertizări vizuale plasate pe diferiți suporți. Când aveam inscripții demodate gen „Fumatul interzis!” – credeți că respecta cineva interdicția? Haida-de! Pipau în neștire și azvârleau mucurile la întâmplare de jurai că le-a semănat careva! Până și de plafon le-au lipit, încât atârnau ca liliecii în peșteri. Dar, când am schimbat afișul cu „Fumatul nu e interzis!”, situația s-a ameliorat spectaculos. La fel – devastările, furturile, spiritul civic alterat, în general, au cunoscut și ele un regres semnificativ.
TURISTUL (sprijinindu-se de pult): Interesant! Într-adevăr, remarcabil…
RECEPȚIONERUL (entuziast): Evident! Cum majoritatea compatrioților sunt îndărătnici și croiesc lucrurile exact pe dos, de ce să nu exploatăm această disponibilitate în folos comun? De ce n-am fructifica-o în interes reciproc, dată fiind uriașul ei potențial evolutiv? Căci, în definitiv, ecuația e simplă: faci tot ce nu-i îngăduit, și nu faci nimic din ce e permis.
TURISTUL: Stilul ăsta… îl aplicați de mult?
RECEPȚIONERUL: De curând. Iar bilanțul e excelent.
TURISTUL (cu voce sleită): Mă bucur pentru dumneavoastră și nădăjduiesc că, în sfârșit, primesc cheia.
RECEPȚIONERUL: Bineînțeles! Doar o singură chestiune am omis…
TURISTUL: Anume?
RECEPȚIONERUL: Una foarte importantă și care vizează structura psihologică a ființei în integralitatea ei.
TURISTUL: Puteți fi mai explicit…?
RECEPȚIONERUL (didactic): Sunteți de acord că natura umană e extrem de versatilă?
TURISTUL: Mda…
RECEPȚIONERUL: Și că omul, în fibra lui intimă, e un căpos și retrograd notoriu?
TURISTUL: Admit…
RECEPȚIONERUL: Ei bine, cerbicia asta nu provine neapărat din tare genetice, ci, mai degrabă, din deficit educațional. Fiindcă noi marșăm și pe principiul că orice învăț are și dezvăț. Prin urmare, rostul instrucției este acela de a crea reflexe pozitive în conduita individului, ca dovadă a metamorfozei sale neîntrerupte.
TURISTUL (desfăcându-și gulerul cămășii): Sintetizând, susțineți că încăpățânarea și ignoranța minează în mod dramatic prestigiul omului.
RECEPȚIONERUL: Mai mult: îl scad drastic, scoțând la suprafață, din plin, elementele negative ale formațiunii sale psihologice. Tocmai împotriva lor trebuie să luptăm cu hotărâre și energie neslăbite! Căci unde ne duce această veșnică frământare și cârtire în van? Împotrivirea fără rost, rezistența gratuită, opoziția sterilă – încotro ne îndreaptă? Nu spre prăpastie, spre anarhie?
TURISTUL (pierzându-și răbdarea): Domnule, ești filosof?
RECEPȚIONERUL: Nu. Psiholog.
TURISTUL: Și ce cauți aici?
RECEPȚIONERUL: M-am angajat, după ce m-au concediat de la vechiul loc de muncă.
TURISTUL: Și de ce te-au mătrășit?
RECEPȚIONERUL: Fiindcă m-am opus unor inițiative ale șefului, pe care le-am considerat inadecvate, ca să nu zic altfel.
TURISTUL (mormăind): Cu alte cuvinte, te-ai dat mai deștept ca el.
RECEPȚIONERUL: Cam. Și știți de ce?
TURISTUL: ?!
RECEPȚIONERUL (exaltat): Fiindcă baș sunt. (Pauză.) Ideile mele novatoare au fost pe placul conducerii, care și ea provine din afara industriei hoteliere.
TURISTUL: Adică… nu-s de meserie?!
RECEPȚIONERUL (emfatic): Stimate client, ce înseamnă „de meserie”? Omul nu învață mereu?
TURISTUL: Ba da.
RECEPȚIONERUL: Și nu se recalifică?
TURISTUL: Uneori…
RECEPȚIONERUL: Vedeți!? Asta denotă că nu-i static, anchilozat. Nu mucegăiește, ci își dezvoltă capacitățile cognitive la nivel superior.
TURISTUL (răbufnind): Domnule, m-ai sucit de cap! De când am sosit, perorezi întruna despre nu știu ce metode și reforme! Cerința mea e infinit mai simplă: îmi dai o dată cheia aia?
RECEPȚIONERUL: Categoric! V-am rezervat o surpriză.
TURISTUL: În ce sens?
RECEPȚIONERUL (zâmbind enigmatic): Păi… nu v-am spus?
TURISTUL: N-am auzit.
RECEPȚIONERUL: Cu camera. E cea mai extra dintre toate! Aia cu panorama munților profilându-se în zarea incendiată de razele înmănunchiate ale discului solar. O minu…
TURISTUL (retezându-i elocința): Alo! Alo!… Iar începi?
RECEPȚIONERUL: Stați blând, că nici n-am terminat.
TURISTUL: Ce să termini?!
RECEPȚIONERUL: Reforma. Înnoirea în tranziție.
TURISTUL (pierzându-și cumpătul): Dom’le, îți bați joc de mine? Nu se poate așa ceva! Mă ții de vorbă ca un automat, iar eu pic de osteneală!
RECEPȚIONERUL (dojenitor): Hopa, nu vă agitați! Ne-ar părea rău să înregistrăm un eșec cu dumneavoastră.
TURISTUL: La ce vă referiți?
RECEPȚIONERUL (întinzând brațul): Vedeți pliantul acela?
TURISTUL: Da.
RECEPȚIONERUL: Și ce scrie pe el?
TURISTUL: „Nu păstrați ordinea și disciplina!”
RECEPȚIONERUL: Perfect! Și cum ați reacționat?
TURISTUL: Cum?
RECEPȚIONERUL: Lamentabil! Dezastruos!!
TURISTUL (indignat): Ce tot îndrugați acolo?
RECEPȚIONERUL (abătut): Cu durere o spun: ne-ați înșelat așteptările…!
TURISTUL (ricanând): Ei, ce să zic!
RECEPȚIONERUL: Ați acționat contrar preceptelor noastre și v-ați enervat nepermis de mult! Ceea ce înseamnă că n-ați trecut testul și, în consecință, nu vă putem găzdui.
TURISTUL (revoltat): Asta-i culmea! După ce v-am înghițit toate bazaconiile, mai aflu că nici nu mă primiți peste noapte! S-ar fi cuvenit, fiindcă v-am suportat cu stoicism elucubrațiile. (Ridică geamantanul și se urnește spre ieșire, când apare un tânăr îmbrăcat cu o uniformă de camuflaj purtând sigla hotelului. La sosirea lui, colegul îl salută respectuos și dispare apoi din încăpere. Turistul lasă valiza din mână și se apropie de noul venit.)
M i ș c a r e a a II-a
Turistul, Tânărul
TURISTUL: Ați intrat cumva în tură?
TÂNĂRUL: Nu. Am avut o problemă de rezolvat și l-am rugat pe Costel să-mi țină locul. TURISTUL: Cine e Costel?
TÂNĂRUL: Salariatul nostru universal. Se pricepe la multe și ne e de folos.
TURISTUL (croind o grimasă): Mi-e teamă că nu-i în regulă cu el.
TÂNĂRUL: Adică?
TURISTUL: Mi-a împuiat capul cu bizarerii și proiecte fantasmagorice. (Pauză.) Cred că e țicnit în lege!
TÂNĂRUL: Așa concluzionați?
TURISTUL: Dacă face totul pe dos!? Ce idei sunt astea?! De ins normal?
TÂNĂRUL: Ideile de care pomeniți… nu sunt ale lui.
TURISTUL: Dar, ale cui?
TÂNĂRUL (măsurându-l ciudat): Paternitatea lor aparține patronului.
TURISTUL: Și cine-i patronul?
TÂNĂRUL: Eu.
TURISTUL (perplex): Dumneavoastră?!
TÂNĂRUL: În carne și oase! Costel, cu siguranță, și-a îngăduit o clipă de reverie, însușindu-și o performanță inexistentă. La urma urmei, poți îngrădi imaginația cuiva?
TURISTUL: Nu, desigur. N-ai acest drept.
TÂNĂRUL: Evident! Libertatea individului e mai presus de orice! E sacrosanctă, nu credeți?
TURISTUL: De acord. E sfântă… esențială… nemaipomenită…! Însă mie, mie când îmi dați cheia? Mă frâng, nu mai rezist!…
TÂNĂRUL: Care cheie?
TURISTUL (gemând): A camerei. Să mă lungesc. Să mă întind oleacă. Altminteri, simt c-o să leșin…
TÂNĂRUL (surâzând eteric): Calmați-vă… Ne impuneți o cerință imposibil de îndeplinit.
TURISTUL: Cum?!… Nu pricep…!
TÂNĂRUL (indicând cu brațul): Ce scrie pe placa de la intrarea în hol?
TURISTUL: Scrie…
TÂNĂRUL (nerăbdător): Ce?
TURISTUL (înseninat brusc): Păi tocmai asta e! Scrie clar: „Închiriem spații de cazare în condiții avantajoase”. Exact ce-mi trebuie.
TÂNĂRUL (scuturând din cap): Pas! Nu merge!
TURISTUL: Adică?!
TÂNĂRUL: Distorsionați sensul propoziției luând-o ad litteram. V-am fi repartizat o cameră, dacă anunțul ar fi sunat așa: „Nu închiriem spații de cazare în condiții avantajoase”. Caz în care negarea se transforma automat în contrariul ei, rezultând o mostră elocventă de comunicare obștească. Modernă, carevasăzică.
TURISTUL (sleit): De ce procedați astfel…? De ce complicați inutil lucrurile?…
TÂNĂRUL: Pardon! Sunteți în eroare. Nu complicăm nimic, dimpotrivă. Căutăm să depășim anchiloza trecutului blamabil, care ne apasă prin tradiționalismul său anacronic și sufocant.
TURISTUL (mormăind în barbă): Mai bine depășiți sminteala care va încins grămadă…
TÂNĂRUL: Poftim? Ați spus ceva?
TURISTUL: Neesențial… (Saltă geamantanul și, clătinându-se, pornește încet spre ieșirea din hol.)
TÂNĂRUL (energic): Hei, domnu’! La două străzi de aici, după intersecție, mai e un hotel.
TURISTUL (oprindu-se în loc): Și?
TÂNĂRUL: Vă recomand să trageți la dânșii. Au servicii ca lumea.
TURISTUL (cu jumătate de gură): Și ei… tot cu scamatorii din astea? Cu reguli deșucheate?
TÂNĂRUL: Din câte cunosc, nu. Au altă mentalitate, mai veche, mai potolită. Duceți-vă! Merită să încercați, pe bune!
(Cortina)
TIMPUL DOI
M i ș c a r e a a III-a
Recepționerul, Turistul
(Același decor, minus inscripțiile și afișele de pe pereți.)
TURISTUL (gâfâind): Bună ziua… seara… nici nu mai știu ce e!
RECEPȚIONERUL (gentil): Dar că vă trebuie o cameră, asta știți, nu?
TURISTUL: Păi…
RECEPȚIONERUL: În ordine. Dorința dumneavoastră e ca și îndeplinită.
TURISTUL (răsuflând ușurat): Vă mulțumesc. În sfârșit…
RECEPȚIONERUL: Văd că sunteți ostenit. Chiar stors. Motiv în plus pentru a grăbi formalitățile și a vă înmâna cheia.
TURISTUL: O, da!… Sunt epuizat și singura mea dorință e să mă…
RECEPȚIONERUL (luându-i vorba din gură): … să vă odihniți.
TURISTUL: Exact.
RECEPȚIONERUL: Cerință legitimă după extenuantul efort cotidian. (Pauză.) Ei bine, ați nimerit taman unde trebuie.
TURISTUL: Sper…
RECEPȚIONERUL: Așa e și normal. Păreți un tip optimist.
TURISTUL (fluturând din mână): Eh!… Mai degrabă ghinionist.
RECEPȚIONERUL: De ce?
TURISTUL: Fiindcă nu-mi găsesc tihna. Tot mă trambalez de colo, colo, ca o navă în derivă.
RECEPȚIONERUL (condescendent): De-acum, însă, gata! Chinul dumneavoastră va înceta.
TURISTUL: Doamne-ajută!
RECEPȚIONERUL (conspirativ): Spuneți-mi, vă rog… Ați trecut cumva și pe la hotelul de vis-`a-vis?
TURISTUL (croind o grimasă): Da. Însă regret.
RECEPȚIONERUL: În ce sens?
TURISTUL: Fiindcă nu m-am înțeles cu ei.
RECEPȚIONERUL: Motivul?
TURISTUL: Toți sunt zărghiți. N-ai cu cine discuta.
RECEPȚIONERUL: Aha! Carevasăzică, ați tras concluzia asta!
TURISTUL: Firește. După toate trăsnăile debitate… ce puteam gândi? Auziți: metode neconvenționale, anchiloze, blocaje… (Pauză.) Adevărul e unul singur.
RECEPȚIONERUL: Care?
TURISTUL: Păi, nu v-am spus?
RECEPȚIONERUL: A! Că sunt țicniți.
TURISTUL (ferm): Sută la mie!
RECEPȚIONERUL: Mda… Am auzit și eu că au instituit niște reguli ciudate, ca să nu zic mai mult. Spre deosebire de ei, însă, noi avem o altă abordare ce vizează elementul cel mai important pentru orice călător.
TURISTUL: Și care e acela?
RECEPȚIONERUL (schițând un surâs): Banul. Practicăm cele mai rezonabile prețuri din sistemul hotelier, grație unui concept revoluționar. Pe scurt: reducem substanțial tarifele de bază.
TURISTUL: Și n-aveți pierderi?
RECEPȚIONERUL: Nu, căci le recuperăm printr-un procedeu cu dublu avantaj: 1) Valorificăm la maximum spațiul de cazare disponibil și 2) Economisim combustibil prin colectarea căldurii organice generate de juxtapunerea a două corpuri.
TURISTUL (ridicând din umeri): Nu pricep…
RECEPȚIONERUL: E simplu. La noi nu există criză de paturi, fiindcă plasăm doi clienți într-unul singur.
TURISTUL (uluit): Cum?!…
RECEPȚIONERUL: La pereche. Chiar acuma trebuie să sosească un muntean strașnic, cioban sadea, de vreo sută și ceva de chile, care ne-a mai fost oaspete. Vă imaginați ce dogorește ăsta? Câtă energie emană? Vă scapă urgent de reumatism, așa că vă pun în tandem. Și încă ceva! Omul provine dintr-o zonă plină de tradiții, unde veselia e la mare fală. De aceea, când îl auziți că strigă „Arde-o!”, „Țâpă!”, „Calc-o!”, nu vă speriați. Așa menține el contactul permanent cu zorii genezei și amintirea înaintașilor.
TURISTUL (albindu-se la față):Domnule… Domnule…
RECEPȚIONERUL: Ușurel!… Fără panică! Toate au un început, nu?
TURISTUL: Îh… Ple… (Brusc, îl cuprinde vertijul și se prăbușește lângă fotoliu. Cu gura căscată, încearcă să tragă cât mai mult aer în piept.)
RECEPȚIONERUL (venind iute la el): Ce e? Sunteți bolnav?
TURISTUL (îngăimând): Mor… ga… veți… Ac… mă… ceți…
RECEPȚIONERUL: Nu înțeleg nimic. (Se apleacă deasupra căzutului, cu urechile ciulite, dar înregistrează aceleași sunete desperecheate.) Din câte deduc, vreți să vă predau la morgă?
TURISTUL (murmurând): La morgă… Acolo… (Se holbează la celălalt și bâțâie din cap, respirând accelerat, cu gura larg deschisă.)
RECEPȚIONERUL (intrigat): Ei, și dumneata! Ce, ești mort? Ce să cauți printre cadavre? (Ia un vas cu apă, înmoaie o batistă în el și-i pune compresă pe frunte.) Așa, sper să reziști șocului. Nițică voință, ce naiba! (Apucă telefonul și tastează un număr.) Alo, ambulanța? Cum?!… Nu vă mai ocupați cu salvarea bolnavilor?! Scuzați-mă, dar cu ce vă ocupați? Poftim?!… Cu nunți și botezuri?! Aha! Da, da… Și mai cu ce? Cu albinăritul?!… Ia te uită! Da … Înțeleg. Alo! Alo! Un moment!… Cine asigură urgențele medicale? Cine?!… Tâmplarii?!… Sigur, și ei operează în fibră, cum spuneți, însă în „carnea” lemnului… Da, da… Mă rog… dacă așa ați decis… Bine, salutare! (Închide telefonul și, examinând clientul, constată că nu mai suflă. Deschide iarăși mobilul și apelează morga.) Alo! Am un deces în holul hotelului ”Khyx”. Cum?… Am greșit numărul?!… Da’ cine sunteți? Salonul de masaj? Mda… Și morga? Ce?! A preluat-o Circul de Stat? Da, da… Am priceput… Bine, bine… Iertați-mă pentru deranj!…
(Cortina)