De când buimăcesc prin lume – și sunt niște ani – am întâlnit tot felul de personaje. De la inși culți, rasați, de stirpe academică, la semidocți, mediocrități parafate și analfabeți funcționali. De la omul înțelept, așezat, la veleitarul obraznic și agresiv, văzând (și găsind) în extremă calea de a-și impune elucubrațiile dospite în genunile unei minți necoapte și exaltate.
Am nimerit și peste tipi de o factură aparte, preocupați de științe esoterice, magie, astrologie, în general, de tot ce ține de alte dimensiuni reale sau închipuite ale existenței. M-au amuzat mereu pasiunea și entuziasmul dovedite întru expunerea ideilor, explicitarea lor amănunțită, consecvența pledoariilor pro domo în cadrul inevitabilelor controverse. Cu un repeziș polemic omniprezent, aceștia nu cedau lesne, rezistând pe „baricade” dincolo de limita de suportabilitate a interlocutorilor. Evident că în urma unor asemenea runde verbale se instala disconfortul psihologic, dar care, pare-se, îi afecta mai puțin pe aprigii promotori ai dezbaterilor „inițiatice” decât pe preopinenții lor, ce, de regulă, ieșeau epuizați din dispute.
Unul dintre acești trâmbițași, bunăoară, a ținut morțiș să mă „mântuiască” și era oripilat de lipsa mea de aderență la subiect. Altul s-a oferit să-mi descâlcească destinul, jurând că-l poate influența cum poftește, ba mă și înveșnicește pe deasupra. Un individ hirsut mi-a promis că mă bagă direct în rai, dacă îi aplic cu strășnicie povețele. Ortacul său, ceacâr și slinos, mi-a șoptit că-mi vinde taina beatitudinii în schimbul adeziunii la o sectă proaspăt încherbată.
Ce mai tura-vura, cu toții afișau o singură obsesie: să mă „vâre” undeva, să mă „integreze”. În astral, în absolut, în neștiut, oriunde, numai să fiu inclus, înglobat, încadrat, cuprins… Să aparțin cuiva, să fiu legat de ceva – un mentor, o teorie, un predicator ori „sfânt” cu nume exotic și înfățișare așijderea. Altfel spus, în terminologie modernă, să fiu conectat, branșat la „vibrația cosmică” pe care doar ei, clarvăzătorii, o pot capta și (re)transmite maselor de neofiți.
Frumoase îndemnuri, n-am ce zice! Pline de saft și must! Și foarte utile, mai ales când te intersectezi și cu numerologul, vraciul, mentalistul, ghicitorul, chiromantul, zodierul, mesagerul sideral. Când dai nas în nas cu marele prezicător, campionii paranormalului, așii formulărilor savante. Tot soiul de ciudați, vestitori ai fericirii perpetue sau ai apocalipsei imediate! Negustori de vise, pândari de himere, pescuitori în mâl uscat… Frustrați congenitali, sofiști imbatabili, retori cu guri deflorate de buluceala argumentelor ciupilite la temperatura maximă a scăpărării ideatice. O menajerie întreagă de exemplare umanoide oferind cu larghețe sfaturi „salvatoare”, dar incapabili să-și pună ordine în viespăraia propriilor vieți!
Repetat la infinit, spectacolul lingvistic al acestor corifei suprarealiști detonează masiv în subconștientul unor compatrioți. Și care, seduși de șerpuirile elocinței, confundă aparența cu esența și stema cu antetul. Fapt ce nu-i deranjează mai deloc, din moment ce sorb cu voluptate „nectarul” vorbelor abil meșteșugite, dar atât de găunoase în conținut! Găunoase și sterpe, însă bogate în făgăduieli, din care apelurile la minuni și supranatural acționează asupra psihicului ca un balsam miraculos. Și ce gresează/hrănește mai abitir creierul? Nu iluzia? Nu imaginația convertită în emoția mirajului, a nădejdii de mai bine și mai frumos?
Cum racordul subsemnatului cu metafizicul e precar, „giumbușlucurile” și trucurile lor nu mă dau pe spate. Nu mă lasă cu maxilarul căscat, uimindu-mă cu isprăvile lor eclozate generos din oaza bucală a amatorilor de senzațional. De spectacole ieftine și caraghioase destinate unui public-țintă avid de fenomene paranormale și legende cu vampiri, stafii, duhuri rele și ce s-o mai găsi prin nomenclatorul genului.
Cu atâtea oglindiri mitologizante la „bord”, nu-i de mirare că „naratologii” cârmesc pe „arătură”, stârnind ilarități recurente. Cealaltă parte, însă, continuă să câștige adepți, fluturând obsesiv emblema supranaturalului atotcuprinzător și curativ. Astfel, căderea în misticism sau alte reprezentări de obârșie cosmică simbolizează, în fond, nu doar dorința pătimașă a omului de infinit, ci și înclinația sa de natură spectacular-histrionică. Sens în care verbalizarea incontinentă, atracția iraționalului și scotocirea prin cotloanele universului „secund” formează tripleta succesului.
Când cineva vrea să te „mântuiască”, să te cupleze cu „lumea de dincolo”, ori să-ți prevadă viitorul în bobi și cafea, înseamnă că ți-a pus Fortuna mâna-n cap. E drept că toate aceste minunate oferte au un preț, adică costă, dar ce nu face omul pentru pacea sufletului său? Se uită la câteva sute sau mii de lei, colea? Îi tremură degetele când le înfige în chimir și scoate banii destinați inițial cheltuielilor gospodărești? Haida-de! Vă asigur că e pe deplin conștient de măreția și utilitatea gestului său derivând dintr-o exemplară deducție logică. Și care stipulează că, indiferent de destinatar, moneda trebuie să circule. Adică să nu stea prea mult într-un loc. Să nu zacă nefolosită, iar de e investită cu glagorie, dobânda să fie dolofană.
Normal că un astfel de randament nu poate decât să fortifice individul, beneficiul obținut întrecând orice așteptări. Căci – precum i-a tălmăcit guru de nenumărate ori – câștigul nu e de fond material, ci de esență spirituală. Exact asta l-a vrăjit pe eroul nostru- parfumul, miezul, nucleul strașnic dar invizibil al duhului fascinând prin prezență în absență. Aspect sesizat cu discernământ și tratat cu respect nemăsurat. Mai mult: cu venerație depășind până și abisul în profunzimile sale insondabile.
Oricum am cântări faptele, un lucru se impune: extraordinara diversitate (și abilitate) a naturii umane! Și, mai cu seamă, aptitudinea ei de a dovedi orice. Chiar și ceea ce nu poate fi demonstrat. Un minim simț al umorului mă împiedică să-i judec prea aspru pe acești infatigabili protagoniști ai „științelor de graniță”. Oculte sau nu, prestațiile lor mă amuză prin bogăția simbolistică, tenacitatea expunerii și, nu rareori, prin plasticitate și inovație lexicală. În rest, s-auzim numai de bine!