-scheci-
(Un separeu din restaurantul ”Coteria”. La masă, doi parlamentari – reprezentând Puterea și Opoziția – beau, fumează și discută pe ton scăzut.)
SENATORUL (trăgându-i cu ochiul partenerului): M-ai cam ciupit data trecută, la teve. Cât pe ce să mă scoți din ritm!
DEPUTATUL: Lasă, că nici tu n-ai rămas dator! (Pauză.) Mai ții minte emisiunea de la Țuțu?
SENATORUL: Care, că e greu să le reții pe toate?
DEPUTATUL: Aia în care ai noștri i-au făcut terci pe ai voștri.
SENATORUL: A! Bon, lucrurile n-au stat chiar așa. Dea…
DEPUTATUL (întrerupându-l): În orice caz, disputa a dat bine pe ecran. Să vadă și norodul că nu ardem gazul de pomană. Că ne batem pentru el, indiferent de împrejurare ori de adversar.
SENATORUL (sorbind o gură de whisky): Just! Da’ ce-ai vrut să zici cu panarama de la Țuțu?
DEPUTATUL: Păi… atunci m-ai fript și tu. M-ai băgat în corzi, noroc că m-a salvat Putină, care a îndreptat taclaua pe alt făgaș.
SENATORUL: Da, și a stârnit o controversă și mai dihai. I-a ambalat pe toți, până când au explodat în păr. Ce tărăboi a fost – măiculiță!
DEPUTATUL (golind paharul cu vodcă): Sincer, nici nu mai știu de la ce a pornit gâlceava.
SENATORUL: De la inițiativa lui Chioreanu.
DEPUTATUL: Aha, ăla cu festivalul luminii.
SENATORUL: Inexact! Cu reforma sclipirii.
DEPUTATUL: Mă rog… Ideea mi se pare originală, întrucât, la noi, numai sclipirea n-a fost încă reformată. În rest, am schimbat și transformat tot, de la A la Zet!
SENATORUL: O clipă! Nu chiar tot.
DEPUTATUL: Adică?
SENATORUL: Uite, de pildă… Ce zici de succesiunea anotimpurilor? Nu consideri că au luat-o razna? Ordinea tradițională, stabilită de milenii, a fost grav perturbată. Reperele temporale clasice au dispărut. Iarna e cald, vara e frig, toamna și primăvara se estompează tot mai mult, tinzând să piară la rându-le. Încât, finalmente, vom avea doar două anotimpuri: unul fierbinte, iar celălalt rece. Perspectivă din care te întreb: nu crezi că e nevoie de o reformă și aici?
DEPUTATUL (turnându-și vodcă în pahar): În cazul acesta, da. E necesară o intervenție masivă și urgentă, altminteri…
SENATORUL (luându-i vorba din gură): … ne ducem dracului pe copcă! Ne tăiem singuri craca de sub picioare! Ei bine, pentru a nu ajunge niciodată la un asemenea deznodământ, vin cu o inițiativă legislativă. Și pe care, evident, o voi prezenta cât mai repede comisiei.
DEPUTATUL (entuziasmat): Excelent demers! Te asigur de întregul meu sprijin.
SENATORUL (bând restul de whisky din pahar): Mulțumesc anticipat. Știu că pot conta pe tine și tocmai de aceea ți-am destăinuit intenția mea.
DEPUTATUL: M-ar interesa câteva detalii. În ce constă, de fapt, reforma ta?
SENATORUL (doctoral): În condensarea anotimpurilor. E un concept dezvoltat în ultimii ani și care are la temelie fenomenul atât de nociv al interminabilelor turbulențe climatice.
DEPUTATUL: Mai concret, te rog…
SENATORUL (aprinzându-și o țigară): În esență, propun eliminarea toamnei și a primăverii din calendar.
DEPUTATUL (surprins): Chiar așa?!
SENATORUL: De ce te miri? Nu ți se pare ideea rezonabilă?
DEPUTATUL (mașinal): Ba da, ba da… Nu neg. (Pauză.) Dar asta presupune modificarea bioritmului și adoptarea unui nou stil de viață!
SENATORUL: Și ce? Prin câte bulversări au ”lopătat” compatrioții, ce mai contează încă una? Mulțimea ține la tăvăleală, dacă știi cum să pui problema. Toată chestia constă în iscusința de a-i capacita interesul și de-a o face să creadă în validitatea programelor afișate.
DEPUTATUL: Din câte înțeleg, e un proiect de anvergură și a cărui implementare va consuma multă energie și voință.
SENATORUL: Normal. Orice scop înalt e clădit și întreținut pe trudă. Densă, aspră, statornică… În caz contrar te pasc ghimpii eșecului, iar consecințele pot fi catastrofale.
DEPUTATUL: Mda… Încep să mă dumiresc. E captivant ce preconizezi și nici nu mă așteptam la altceva din partea unui intelectual rasat ca tine. Tocmai de aceea, îți urez succes deplin în schimbarea calendarului și în restructurarea sezoanelor care s-au obrăznicit nemăsurat!
SENATORUL (zâmbind bonom): Mersi pentru încurajare. Ești subtil și prinzi ideea din zbor, ceea ce-mi ușurează semnificativ povara explicativă. (Pauză.) Da, așa intenționez să procedez. (Inhalează câteva fumuri de țigară, apoi își umple țoiul cu whisky și-l dă peste cap.) Numai că, vezi, mai apar și niște piedici. Când ți-e lumea mai dragă – hop!, buclucul.
DEPUTATUL (curios): S-a întâmplat ceva?
SENATORUL (scuturând din braț): Ei, un fleac… A venit la mine, la birou, o delegație de la țară. Cu tot soiul de probleme: sociale, economice… Unele chiar plictisitoare. Că nu merge agricultura, că primarul fură, că n-au una, alta… De-atâta tânguială, jur, m-a plesnit migrena!
DEPUTATUL: Și i-ai rezolvat?
SENATORUL (privindu-l câș): Tu glumești? Cum să-i rezolv, când eram absorbit total de reforma climatică? Păi ce, mai aveam timp și pentru ei? I-am pasat secretarei, care are papagal super și i-a vrăjit de-a valma. De aia o și țin, fiindcă e valoroasă și mă scoate mereu din impas.
DEPUTATUL (surâzând): Ce baftă pe tine! Nu oricine are un colaborator de talia ei, nu?
SENATORUL (strivind mucul în scrumieră): Cu talia ai nimerit-o. E o combinație între mijloc de viespe și posterior de amforă. S-a integrat surprinzător de repede în mediul nostru, în ciuda vârstei fragede. E o inteligență nativă, vie, cu un potențial remarcabil de progres. Și mai are o calitate rarisimă.
DEPUTATUL: Zău?
SENATORUL: Nu te contrazice niciodată. E de acord cu tot ce-i ceri și trece iute la acțiune. Pe scurt, e eficientă, discretă și de încredere.
DEPUTATUL (exclamând): Bre, Mitică! Te-a cadorisit destinul cu o comoară sadea!
SENATORUL (trăgându-i cu ochiul): Haide, Fănică, nu te plânge. Ai avut și tu o secretară – beton!
DEPUTATUL (oftând): Da, cândva… S-a împăcat cu primul ei iubit și m-a lăsat în pană. Păcat, că era fâșneață și expertă în masaj.
SENATORUL: Iar asta nouă… cum e? Te mulțumește?
DEPUTATUL (schițând o grimasă): Nu se compară. Însă, deocamdată, n-am încotro. Musai s-o păstrez. (După o pauză.) Știi, uneori, când vin de pe teren, am și eu chef să admir un chip sincer, luminos, nu o mutră zbârcită și acră. Deoarece, îți spun drept, asta mă deprimă. Îmi taie pofta de viață, pe bune! Și de ce să risc, să cad în tristețe? (Pauză.) Vrei să-ți mărturisesc ceva?
SENATORUL: Te ascult…
DEPUTATUL (turnându-și vodcă în țoi și sorbind-o imediat): Știi… rivalii mei politici își închipuie că sunt un tip drăcos. Adică rău… dur… ce mai – o pacoste! Din toate părerile astea, știi care e adevărul?
SENATORUL: Ia s-aud!
DEPUTATUL (inspirând adânc): Că nu-s deloc așa. Din contră. Ai în față un om sensibil și iubitor. Pacifist sută la sută! Nu crezi?
SENATORUL: Ba da. Te-am ”scanat” din start și mi-ai inspirat încredere. Chiar m-am întrebat, și nu o dată, ce cauți la partidul advers? Cu dotările tale, ai promova rapid în orice funcție.
DEPUTATUL: Ha, ha, ha ! Bună poantă!
SENATORUL: Zău, de ce nu vii la noi? Te primim oricând cu brațele deschise.
DEPUTATUL (clătinând din cap): N-am penetrat deja destule formațiuni? Vrei să le ”oxigenez” baș pe toate?
SENATORUL: Și ce? Putregaiul apare acolo unde nu-i primenire. În imobilism și închistare. Azi, din fericire, avem o șansă unică.
DEPUTATUL: În ce fel?
SENATORUL: Absența doctrinelor, ori, mai bine zis, învălmășirea lor, permit expandări profitabile în sens conceptual. Încât nici dracu’ nu mai înțelege nimic din acest ghiveci pretins teoretic și cunoscut îndeobște sub denumirea generică de ”politică”. Pricepi?
DEPUTATUL (mijind ochii): Încerc…
SENATORUL (mai aprins): De ce să te cramponezi de un sistem incert sau de o idee, în fond, atât de perisabile? Merită ele un efort de clarificare din partea ta? Eu zic că nu.
DEPUTATUL: Bon, dar atunci de ce-am intrat în competiție?
SENATORUL (pe ton distant): Dintr-un simplu impuls concurențial. Dacă nu candidam noi, ne-ar fi înlocuit alții. Și ar fi fost mai bine?
DEPUTATUL: Ai dreptate. În definitiv, cu ce sunt ceilalți mai breji ca noi? Au capacități de asimilare în plus? Percepții extrasenzoriale? Haida-de! (După o pauză.) Uite, apropo de proiectul tău de reformă a calendarului… Săptămâna viitoare, voi introduce și eu o inițiativă legislativă.
SENATORUL: Da? Pe ce temă?
DEPUTATUL: Una extrem de generoasă și de necesară. De fapt, e vorba de un pachet cu trei propuneri: 1) Reforma somnului; 2) Instituirea cursurilor de fofilare obștească; 3) Anularea răspunderii ca premisă a libertății absolute. Ce părere ai?
SENATORUL (aprinzându-și o țigară): Hm… Sună promițător. Și original, de ce să nu recunosc? Sper să fie de bun augur.
DEPUTATUL: Va fi! Garantez! Sunt viziuni perfect consonante cu vremurile efervescente pe care le trăim. Și care ”țipă” după reforme structurale pe toate planurile. A rămâne surd la imperativele epocii înseamnă nu doar eludarea impardonabilă a realității, ci chiar o sabotare dramatică a propriei evoluții creatoare. Iar aici, merg și mai departe și am în vedere, de pildă, Festivalul Scărpinatului, Jocurile Samavolnice, Sărbătoarea Ciulinilor…
SENATORUL (admirativ): Oho, dar nu duci lipsă de programe! Ai preocupări multiple și variate, de strictă actualitate și trebuință. Te felicit pentru neodihna ta ziditoare, și la mai mare!
DEPUTATUL (emoționat): Mulțumesc. Dar asta nu e tot.
SENATORUL: Mai ai și alte surprize?
DEPUTATUL: Numește-le cum vrei, însă ceva mă frământă cu prioritate. Și n-o să mă potolesc până nu rezolv chestiunea.
SENATORUL (expulzând cu putere fumul pe nări): Tot printr-o inițiativă parlamentară?
DEPUTATUL: Păi cum altfel? Procedura clasică, cronofagă, e drept, dar singura ce parafează reușita. Așadar, răbdare și…
SENATORUL: … tutun.
DEPUTATUL (ridicând paharul: Hai, să trăiești! (Ciocnesc și beau simultan, după care deputatul se apleacă spre conviv și-l bate amical pe umăr.) Întotdeauna te-am prețuit, să știi. Îți sfârâie mintea – brici! Mai ales când te înfurii și-ți iei la refec opozanții. Mamă, ce prafturi le tragi! Cum îi bagi în cofă și-i tăvălești în flama verbului acid! Ai stofă, ce mai! Indiferent cum privești lucrurile, rolul de politician ți se potrivește ca o mănușă.
SENATORUL (zâmbind subțire): Mda… Iar la mijloc nu poate fi decât o unică explicație: predestinarea. Scrisul în stele. În astre. Alegerea nu-i întâmplătoare, ascultă la mine. Totul are o cauză și o menire.
DEPUTATUL: De acord. Șpilu’ e să-ți dai seama la timp și să acționezi în consecință.
SENATORUL: Exact. Altminteri, ratezi prilejul, iar șansa nu te va mai curta.
DEPUTATUL: Și când faci bilanțul și conștientizezi ce-ai pierdut, îți vine să urli.
SENATORUL (trăgând din țigară): Ori să-ți atârni ștreangul de gât. Doar știm că ocaziile se răzbună, nu?
DEPUTATUL: Bravo! Și încă vârtos! Am traversat și eu felurite încercări și m-am lecuit. Însă o nedumerire tot am.
SENATORUL: Ce, numai una? Eu am o sută!
DEPUTATUL (coborând privirea în podea): Tu ești mai analitic. Eu – mai direct. Mai frust, cum s-ar zice. Dea…
SENATORUL (întrerupându-l): Să revenim la nelămurirea ta!
DEPUTATUL: Ce nelămurire?!
SENATORUL: Aia la care te-ai referit.
DEPUTATUL (reprimându-și un căscat): A, da! Păi… Na, la naiba! Am uitat ce-am vrut să-ți povestesc. Și n-a fost minciună, zău!
SENATORUL: Lasă, nu te agita. Ai un lapsus.
DEPUTATUL: Și încă unul balșoi. Da’ îmi revin, n-ai grijă.
SENATORUL: Sunt convins. Până atunci, hai să ne ”împăcăm”! (Ciocnesc iarăși paharele și le golesc în același timp.) Îl știi pe Mitulescu, nu?
DEPUTATUL: Ăla de la PMS?
SENATORUL: Da. De la Partidul Moralei Supreme.
DEPUTATUL: Ce-i cu el?
SENATORUL: L-au săltat mascații, aseară.
DEPUTATUL (surprins): Du-te!
SENATORUL: L-au extras din alcovul curtezanei și i-au dat brânci direct la beci.
DEPUTATUL: Ca să vezi, dom’le! Tipul părea bine înfipt și, totuși, l-au umflat!
SENATORUL (scuturând din braț): Stai, nu te amăgi! Pariez pe ce dorești că, mâine – poimâine, e liber.
DEPUTATUL: De fapt, ai dreptate. Cam toți pățesc la fel. Intră pe o ușă și ies pe cealaltă.
SENATORUL: Da, fiindcă principiile umanitare prevalează în fața acțiunilor punitive. Și e firesc să fie așa, din moment ce societatea a progresat accelerat în plan etic și spiritual. În curând vom atinge visul de aur al omenirii, ștacheta absolută a mersului-înainte în domeniul juridic, și nu numai. Căci, stimate coleg, vom instrumenta crime fără pedeapsă, furturi fără hoți, violuri fără făptași – toate fiind subsumate conceptului de menajare extensivă a aproapelui. Și nu e superb? Atât de omenesc? De generos?
DEPUTATUL (străluminat la chip) Mai mult: e divin! Superlativul însușirilor pozitive ale speciei! Ne vom elibera, în sfârșit, de teroarea sancțiunilor, calvarul temnițelor, umilința maximă a individului ostracizat. Ah, ce revoluție! Des-invocata concordie universală ne va uni de-a pururi, extirpând din fașă orice pornire belicoasă sau undă de vrăjmășie. Asta da performanță!
SENATORUL: Legată de conștiință, nu?
DEPUTATUL: Evident! De resurecția ei spontană și brizantă. Instaurarea noilor precepte morale va deschide o altă eră în istoria noastră, cu siguranță. Iar câștigul va fi pe măsură.
SENATORUL: Emani un optimism contagios. Îmi place, pe bune!
DEPUTATUL (malițios): Zău? Iar mie nu-mi convine altceva.
SENATORUL: Ce? Doar nu viziunea de ansamblu!?
DEPUTATUL: Aș! Nu suport paharele goale.
SENATORUL (râzând): Ha, ha! Tot mucalit ai rămas! (Umple țoiurile și fiecare soarbe din băutura preferată.) N-avem motive să nu ne bucurăm. Perspectiva e favorabilă, în…
DEPUTATUL (curmându-i vorba): Tu ești și mai încrezător ca mine. Asta mă încurajează și mai abitir. Cu certitudine că ne aflăm pe drumul cel bun. (Vâră mâna în interiorul hainei și scoate un plic. Pe măsură ce citește, se întunecă tot mai tare la chip. Seacă paharul dintr-o dușcă, apoi stâlcește foaia în strânsoarea pumnului și-o îndeasă în buzunarul lateral al sacoului.) Cristelnița mamii ei de parașută! Auzi, mă!? Să-mi dea mie papucii?!… Mie, mă?!… Îndrăznește să-mi scrie așa ceva?! Că s-a săturat de mine?… Javra aia ordinară?!… I-am găsit locuință, i-am târguit bulendre, tot… Iar acuma… acuma… mă respinge? Precis că a ginit alt fraier care s-o întrețină! (Se ridică în picioare și croiește doi-trei pași prin separeu.) Ah, jar halește! Scot eu untul din ea, lepra dracului! (Se reașază pe scaun, dar țâșnește imediat și, surescitat la culme, apasă clanța ușii.) Scuze! Nu mai pot zăbovi! O jupoi, să n-am parte de fericire!