De-atâta tril în amor
A ratat sensul de zbor
Și-a aterizat în olatul
Imposibilei întoarceri…
Acuma are cuib nou și semințe
Noian, dar nu mai poate
Fluiera ca altădată,
Când nimeni nu-i stătea
În poartă, împiedicându-l
Să atingă sfârcul azurului
Străluminat de soare.