”De ce?!” – am întrebat
Atunci, pătruns de interes.
”Taci!”, mi s-a răspuns tăios.
”Nu-i încă vremea adevărului…”
În noaptea aceea n-am închis un ochi.
M-au însoțit tenebrele în periplul
De la cumpăna negurei.
Din cer picau calupuri de muțenii
Răspândind absențe.
Le-am măsurat îăndelung
În plonjonul lor pe raza
Întrupării niciodată atinsă –
Vagi licăriri celeste împotmolite
În delta refluxului secretând
Nedumeriri perpetue.