-schiță-
Spiridon privea abătut mușcata din fereastră. O istovire perfidă îi reteză și ultimul elan de-a mai continua treaba. Resemnat, înșurubă stiloul, apoi căzu într-un fel de letargie prelungită.
Zgomotele străzii ajungeau până la el estompate, parcă venite din altă lume. Uneori, huruirul tramvaiului îi provoca un spasm dureros, răsunând ca un ecou hipertrofiat în odaia cufundată pe jumătate în penumbră.
Cu un efort de voință, se smulse din toropeală, aprinse lampa de birou și-și aruncă din nou ochii pe caietul deschis. După câteva clipe de ezitare, inspirând adânc, începu iar să scrie: ”… așa că trădarea femeilor este un fapt dovedit. Toate zguduirile istoriei sunt legate de femei. Elena din Troia, de exemplu. A iscat un război de pomină! Zâzania semănată de ea a rămas celebră. Sau Agrippina, soția împăratului Claudius! Ca să nu mai amintesc de Dalila! Și câte altele! La noi, cel puțin o divizie de haiduci a pierit din pricina lor. I-au vândut poterelor cu dezinvoltură. Sursă a atâtor discordii, nu și-au schimbat năravurile. Deși, azi, totul se transformă accelerat. Avide de glorie și de bani. Tendința lor de dominare s-a amplificat în ultimul secol. O certifică sondajele de opinie. În unele țări s-au asociat în grupări exclusiviste. Discriminare fățișă! Emanciparea le-a dat apă la moară. Această situație poate scăpa de sub control. Ar rezulta o calamitate. S-ar impune măsuri de îngrădire a ofensivei declanșată pe toate planurile. Eventual, printr-o nouă legislație. Dură! Intransigentă!! Fără compromisuri!!!”
Spiridon zâmbi sarcastic. Era în ”mână”, și-un sentiment de prospețime i se răspândi în mădulare. Își regăsise tonul tranșant. De-acum, lucrarea sa fundamentală ”Femeia – între mit și realitate”, putea progresa nestânjenit. Transfigurat, întoarse încă o filă.
Din pragul ușii, Varvara, nevastă-sa, îl urmărea chiorâș.
-Mai ai gărgăuni, bărbățele? ridică ea vocea. Ce tot mâzgălești acolo?
Spiridon rămase cu stiloul suspendat în aer. O paloare cadaverică i se așternu pe chip și-l potopiră frisoanele. Bâlbâi ceva, însă Varvara nu-l luă în seamă.
-I-a du tu gunoiu’! se răsti la el. Da’ rapid!
Spiridon închise iute caietul și, subțiindu-și pântecul, se strecură pe lângă soție, care-l țintuise cu uitătura ei rece, ca de gheață.