-scheci-
(Agentul de circulație se apropie de automobilul tras pe dreapta și, ducându-și două degete la caschetă, salută omul aflat la volan.)
POLIȚISTUL: Știți de ce v-am oprit?
ȘOFERUL: Habar n-am.
POLIȚISTUL: Ați nesocotit prevederi de bază ale codului rutier.
ȘOFERUL: Da?! Și care sunt ele?
POLIȚISTUL: Depășirea limitei legale de viteză și neacordarea priorității.
ȘOFERUL (plictisit): Și?
POLIȚISTUL: Cum ”și”? Pentru contravențiile constatate vă amendez: 725 de lei.
ȘOFERUL: Cââât?!…
POLIȚISTUL: Cât ați auzit. Dacă achitați jumătate pe loc…
ȘOFERUL (întrerupându-l): Alo, tu ai gustat ceva de dimineață?
POLIȚISTUL (cu o mină nedumerită): Adică?
ȘOFERUL: Ai supt câta tărie? Ai ”spart” o vodcă?
POLIȚISTUL: Domnule, ce vreți să insinuați?
ȘOFERUL (croind un semn de lehamite): Hai, lasă vrăjeala cu amenda! Te văd om serios, zău așa.
POLIȚISTUL (oficial): Vă atrag atenția că…
ȘOFERUL (retezându-i vorba): Auzi, termină cu textele astea! Vrei să mă crizezi? Spune: asta vrei?
POLIȚISTUL (surprins): Eu nu-mi fac decât datoria… Legea…
ȘOFERUL (răbufnind): Dă-o dracului de lege! Te împiedici de ea?
POLIȚISTUL (îndreptându-se de spate): Gata, nu mai parlamentăm! Aveți de plătit 725 de lei, așa că executați-vă!
ȘOFERUL (hlizindu-se la el): S-o crezi tu! Nu capeți mai mult de 50 de franci… Ba nu! Îți ajung și doi poli. Unul – ca să ai și tu de-o bere, iar cu celălalt să-i cumperi fiului tău o ciocolată.
POLIȚISTUL (pălind brusc): Cum vă permiteți, domnule?!… Mă jigniți în exercițiul funcțiunii?… Știți cu cât se pedepsește tentativa de corupere a unui agent?
ȘOFERUL (râzând): Ha, ha! Îmi placi, zău! Însă n-aș vrea să cred că și generația voastră e la fel de tâmpită ca și seria mai bătrână. Mai bine ia polii și lasă-mă în pace. Da’ apropo: de ce te legi de mine? Ți-am făcut ceva? Te-am păgubit personal, ți-am cauzat vreun prejudiciu?
POLIȚISTUL (sentențios): Ați încălcat normele și trebuie să răspundeți. Aici nu ne tocmim!
ȘOFERUL: Bine, observ că ești greu de cap și nu pricepi nimic. (Pauză.) Iată cum procedăm: îți dau, totuși, 50 de lei, că mi-e milă de tine. Da’ apoi dispari urgent, să nu te mai văd în viața mea!
POLIȚISTUL (pierzându-și răbdarea): Domnule, întreceți orice măsură și…
ȘOFERUL (curmându-i vorba): Bre, din câte deduc, ții cu tot dinadinsul să mă bagi în spital.
POLIȚISTUL (uimit): Eu?!…
ȘOFERUL: Da, tu. Amenințarea cu amenda îmi crește tensiunea, care obligă inima la un efort suplimentar. Iar de aici la infarct… nu-i cale lungă. Sufăr de cord și te întreb oblu: de ce vrei să mă ucizi?
POLIȚISTUL (ștergându-și transpirația de pe frunte): Stai, dom’le, nu-mi fă proces de intenție. La urma ur…
ȘOFERUL (intempestiv): Fii atent, c-o să mă ai pe conștiință. E un păcat mare și nu știu cum o să-l duci. Eu am deja o vârstă și nu-mi pasă dacă crăp mâine sau poimâine. Dar tu ești tânăr și ai tot viitorul înainte. Așa că îți fac ultima ofertă: ia 50 de lei și târguiește-i feciorului tău un cadou.
POLIȚISTUL: N-am băiat, ci fată.
ȘOFERUL: Masculin, feminin, totuna. Au aceleași gusturi și nevoi. Iar de poți, de ce să nu le iști o bucurie?
POLIȚISTUL: Asta nu e treaba dumitale.
ȘOFERUL: Hm, ești sigur? Mă uit la tine și rețin că ești galben. Precis că n-ai ciugulit nimic de dimineață. La un kilometru distanță e un motel, unde se poate lopăta un potol bunicel. Și, fiindcă ești simpatic, na, mai primești zece lei în plus, ca să te saturi.
POLIȚISTUL (inspirând adânc): Domnule, plătești sau nu penalizarea?
ȘOFERUL (încruntat): Poftim?! Ce penalizare? (Apoi, pe un ton sever.) Stimabile, îți reamintesc că nu mai trăim pe vremea dictaturii. Așa că aștept să-ți revizuiești comportamentul. Nu e posibil să terorizezi în halul ăsta un cetățean sensibil. Și cardiac, pe deasupra. Dacă mai insiști cu porcăria aia de amendă, te dau în judecată și-ți pretind daune materiale. Și morale, normal. Atât de mari, că nu le poți căra.
POLIȚISTUL (stacojiu la față): Deci… nu vă conformați!? Sfidați legea!
ȘOFERUL (tăios): Mai slăbește-mă cu legea ta! Ce, știi dacă am votat-o sau nu? Eu am fost sincer și ți-am prezentat condițiile mele. Le accepți ori nu – te privește. (După o pauză.) Știi care e adevărul?
POLIȚISTUL (sec): Nu mă interesează.
ȘOFERUL (cu siguranță): Ba ar trebui. Uite, îți fac o mărturisire: cu tine am fost mai generos decât cu ceilalți.
POLIȚISTUL: Adică?!
ȘOFERUL: Alții n-au căpătat nici jumătate din suma propusă ție.
POLIȚISTUL: Și?
ȘOFERUL (zâmbind subțire): Nici n-ai idee cât mă respectă. Da’ și eu pe ei! (Vâră mâna în buzunar, scoate o bancnotă de cincizeci de lei și-o întinde spre agent, moment în care acesta croiește stânga-mprejur, urcă în mașină și demarează în trombă.) Hei, un’ te duci?! Ăi fi și tu unul din ăla capiu, care bântuie șoselele. Ce chestie, dom’le! Apar tot mai mulți agenți nebuni!