-parodie-
Foaie verde rug de mură,
Pleacă Stan la Editură
Unde dă – stând pe terasă –
De magistrul V. Carcasă
Și-i vorbește-n crezător
Dspre truda lui cu spor
De cu seară pân’ la ziuă,
Să umple filă cu filă,
Să-și descarce sufletul,
Sufletul și cugetul,
Și să scape de-ndoieli,
De neliniști și poveri.
Spusele-i pârâu curgeau…
Ochii largi îi scânteiau…
Mâinile îi tremurau
Și îl cuprindea un foc
De nu mai putea sta pe loc,
Parc-avea în pântec ace
Și pe cap vreo două troace
Pline vârf cu muruială
Cu pietriș și cu spoială.
Iar Carcasă ce-mi făcea?
Manuscrisul i-l citea,
La chip că se-ntuneca
Și din gură așa grăia:
”Las-o naibii de poveste
De pe când a fost și este!
Asta e literatură?
Haida-de! I-o saramură.
Dialogu-i la pământ,
Frazele sunt frunză-n vânt,
Unghiuri, planuri desuete,
Miză ioc – cremă de ghete!
Descrierea nu-ți funcționează,
Fantezia-ți patinează.
Subiectu-i abordat ilogic
Fără inserție în psihologic.
De firul epic, ce să zic?
Te scremi și-ți iese prin buric.
Agramatisme, dezacorduri,
Cacofonii și repetiții
Abundă-n text și, pe cuvânt,
N-ai nici notația de-amănunt!
Scrii așa… mai mult visezi,
Dar pentru ce, în fond, pledezi?
Ai citit vreo carte mare
Să n-aibă o rememorare?
Finalu-i alambicat,
Puțin spus, e chiar ratat,
Lipsit total de congruență
Și, ce-i mai grav, o influență de-autor străin
Bântuie tomul senin.
Te lași sedus de mode și curente,
Atuurile-ți sunt absente,
Deși m-am străduit, mărturisesc deschis,
N-am reușit să fug de plictis.
Dar ai și două personaje pozitive,
Oneste, altruiste, și mai ales active.
Pune-le în evidență
Cu mai multă insistență!
Nu le lăsa, cu moftul lor,
Să zburde prin lume cum vor!
Ce atâtea tribulații?!…
Să se poarte ca frații!
Angoase, introspecții – aiureli!
Ei n-au nevoie de scăderi
Și de îndoielnice cărări.
Arată-le drumul ferm,
Elimină tot ce-i tern,
Scoate-le capul din nori
Și la sfârșit să îi însori!”
Bietul Stan îl asculta…
Pe loc că încremenea…
Din ochișori nici că clipea…
Iar Carcasă ce-mi urzea?
Folie-i înapoia, la ușă îl conducea,
Unde iarăși mi-l certa:
”Te-ntorci acas’ și-i dai bătaie,
Că prea-i făcut-o de oaie!
Pune brânca la arat
Să rezidești ce-ai dărâmat.
Irigă-ți textul, ia aminte,
Și sapă, sapă în cuvinte.
Acuma du-te, asta este,
Iar peste-un an îmi dai de veste”.