Debutul editorial marchează un moment aparte în viața fiecărui pretendent la gloria literară. O probă a înzestrării particulare clădită pe armătura îndrăznelii și a talentului. Un examen cu implicații multiple și profunde asupra eului stârnit irversibil de mirajul creației. El semnifică o dată în care omul depășește bariera lumească și râvnește la racordul cu eternitatea prin intermediul artei. Că va reuși sau nu, depinde exclusiv de voința și putința sa, căci, precum avem înălțare, tot așa există și cădere – ambele ipostaze fiind adânc inserate în legea firii.
Până una-alta însă, să consemnăm ivirea unui nou poet, recte poetese, pe numele ei Rodica Pop. Editura timișoreană David Press Print i-a tipărit volumul bilingv (româno-francez) intitulat ”TIMP PERSONAL / TEMPS PERSONNEL”, cu o traducere de profesoara Rodica Opreanu. Lucrarea cuprinde 33 de poeme și este închinată fiului autoarei într-o emoționantă mărturie (și reconfirmare) a atașamentului matern.
Prin stihurile sale, Rodica Pop resuscită naturalul, firescul, propulsând în prim-plan elementele definitorii ale condiției umane: iubirea, nădejdea, tristețea, suferința mocnită și nostalgia recurentă, gustul amar al presiunii temporale ș.a. Poeta este o sentimentală nedisimulată covârșită sub povara afectelor: ”Din tot ce-ai fost/am păstrat amintiri frumoase/pot să te alcătuiesc/cum ai fost/după dragoste, după priviri/după atingeri/pot să simt/parfumul trandafirului/pus semn de carte/Și tot nu te-aș pricepe/De-aș urma/drumul sângelui/și aș pătrunde în tine/în carnea ta/te-aș înțelege și mai puțin/Dacă memoria/ți-aș cerceta-o/cu dureroasele ei meandre/și te-aș urmări/ca pe o hartă/Dacă ți-aș sparge cuvintele/și le-aș studia etimologia/tot n-aș ști – cine ești.” (Cine ești?)
Sensibilitate, tribulații sufletești, o latură romantică pregnantă – toate converg într-o simbioză a exprimării patetice convingătoare și deseori surprinzătoare: ”Nemărginită marea/Doar eu – la marginea ideii/caut reazem stării de deznădejde/și tristețe nelămurită/Unde sunt?/în stea, în mare,/în nisip, în vânt?/Ascult chemarea sfâșietoare/a pescărușului rănit/Sunete și-o tulbutătoare tristețe/lungi, șovăitoare, sugrumate/într-o chemare aascuțită/Soarele adoarme/ultimii întârziați pe nisipul/pătat cu alge verzui/Pescăruși neodihniți/își încearcă norocul/în apele tulburi/Mă trezesc fără gânduri/urmărindu-le zborul/scurt, zvâcnit/La apusul soarelul/își fluieră deznădejdea/Pescărușul rănit/parcă ar fi ultimul/om viu/petrecându-și jalea/pe o mare părăsită.” (Iulie).
Sinceritatea poetei e autentică, fiind subsumată experienței individuale derulate între bine și rău, lumină și umbră, speranțe și decepții. Din toată creația sa răzbate o alchimie a sinelui axată pe melancolie (ca vector al mâhnirii) și pe aspirație (ca premisă a împlinirii). Ea își macină angoasele desprinsă de cerințele pământene și sortită (deja!) Marelui Zbor: ”Mă răsfoiți/cu mâinile înfrigurate/Eu, semne de carte/pentru însemnările mele fugare/sunt lesne de parcurs/fiindcă n-am dat unele indicii/Sunt întreagă după atâta timp/dar mereu zgâriată de treceri/Mă voi sfârși mai devreme/decât voi/fiindcă am trăit mereu durerile.” (Iarba de acasă)
Dăinuirea stenică atât de invocată, însă niciodată găsită, rămâne marea și veșnica sa năzuință, chiar dacă în contul acesteia îndură ”gândul deplinei singurătăți” și regretul pentru ce n-a fost să fie. Congruența lucrurilor, succesiunea și însemnătatea lor biciuiește întruna simțurile, coagulând dispoziții și reprezentări ilustrând o remarcabilă bogăție afectivă. O parte din ea se răsfrânge generos și asupra unor personalități ale culturii noastre, ca o ofrandă a nobilei recunoștințe sublimată în căldura dedicațiilor.
Un halo’ cu discrete efluvii senzuale traversează numeroase pagini, vălurind domol, ca boarea de pustă în toiul serii încinse. Atunci, fierbințeala scade treptat, lumina descrește, depărtările se dilată… Numai poetul e neschimbat, mereu trist, mereu neînțeles, suferind în taină și nădăjduind în van.
__________________________________________________
x) Rodica Pop – Timp personal / Temps personnel –
Editura David Press Print, Timișoara, 2011