În anul 2008, la Editura timișoreană Aticeea, a apărut un volum de interviuri semnat de un tandem feminin : Veronica Balaj și Cristina Mihai. Intitulată ”AREOPAGUS”, cartea oferă 29 de interviuri cu scriitori, unele dintre ele receptate prin facilitățile pe care tehnica modernă ni le pune astăzi la îndemână. Astfel, convorbirile sunt realizate atât direct, pe viu, cât și prin metode electronice, ca o izbândă a tehnologiei ce reduce spectaculos distanțele și apropie oamenii.
În ultimii ani asistăm la revigorarea unor genuri de scrieri non-ficționale, ca memorialistica, jurnalul intim, istoriografia ș.a.m.d. Tendința devansării imaginarului se constituie într-o cale de a reda realității principala sa funcție – aceea a reflectării veridice, nemistificate, a existenței. Din acest motiv, creațiile în cauză stârnesc interesul cititorului prin gradul de adevăr și de autenticitate al trăitului nemijlocit. Al experienței de viață dure, traumatizante, dar care nu destructurează, nu înrăiește individul, ci, dimpotrivă, îl umanizează relevându-i nebănuite și înălțătoare atribute sufletești.
Autoare a 20 de volume de proză și de poezie, Veronica Balaj este, în paralel, jurnalistă și o făuritoare distinctă de emisiuni literare radiofonice. Însușirile ei gazetărești rodesc deplin în tomul de față, unde pertinența chestionării obligă interlocutorul la replici pe măsură, reieșind finalmente un sugestiv și ales exercițiu al comunicării. Veronica Balaj lansează întrebarea cu o anumită solemnitate, peste care, parcă, se suprapune umbra unei mirări în așteptare. Rezultă astfel o „descoasere”gravă și profundă, ca și accente dezinvolte topite în pasta cuvincioasei afabilități. Una peste alta, însă, toate ”interogatoriile” sale vizează tema esențială a cărții : condiția scriitorului român din diaspora și literatura/arta ca element de raport cu țara de baștină.
Confesiuni și depoziții, spovedanii, atestări, secvențe de viață, strădanii și eforturi laborioase de a-și exceda statutul de vremelnici învinși ai destinului, ne înfățișează și cealaltă autoare a volumului – Cristina Mihai. Din întrebările sale iscusite se încheagă portretele unor prozatori și barzi din România. Toți aceștia au în comun exilul, desțărarea. Au părăsit patria de origine din varii pricini și au continuat vocația artistică în statele de adopțiune. Majoritatea tânjesc după țară și-o poartă mereu în inimă, neputându-se rupe complet de România, deși unii au suferit înzecit în credința lor că vor reuși să schimbe, să salveze ceva în arealul natal. Deriva emigranților, prăbușirea, apoi limanul, renașterea/rebranșarea la circuitul cultural și reluarea unui traiect fracturat temporar de ”rânjetul” istoriei, reprezintă o stare de fapt ”naturală” a personajelor intervievate. Din relatările lor transpare lupta necurmată cu vidul din jur și sinele potrivnic, susținută de cofrajul indestructibil al voinței și nădejdii. O lecție de viață și de onoare în care obstacolul și perspectiva interferează multiplu, dar nu pot îngenunchia protagoniștii.
Ca exponenți ai multiculturalismului, acești scriitori stabiliți în Canada, SUA, Australia, Germania, Israel, Elveția ș.a., fac o bună reclamă valorilor spiritualității noastre în lume. Ei sunt și rămân mesageri ai României în străinătate – veritabile parâme de ancorare la meleagul de obârșie. Cristina Mihai evidențiază optim acest aspect crucial, întrucât prezervarea identității dă, în fond, dimensiunea personalității.
Reunite în ”AREOPAGUS” ca într-un for cultural aparte, interviurile culese de Veronica Balaj și Cristina Mihai dezvăluie biografii marcate deopotrivă de morbul creației și de vrăjmășia sorții. Din tot acest creuzet al frământării nu răzbat uralele triumfului, dar nici bocetul dezolant al pierzaniei. Este o situație pe care scriitorii din diaspora și-au asumat-o bărbătește și-o promovează mai departe cu demnitate și curaj.
____________________________________________
x) Veronica Balaj & Cristina Mihai – Areopagus –
Editura Aticeea, Timișoara, 2008