”ÎNTOARCERE CU BUCURIE” (proză scurtă) ; ”CÂMPIE ÎNSORITĂ” (roman) ; ”SINGURĂTATE ÎN DOI” (roman) ; ”CIMITIRUL NEVOLNICILOR” (roman) ; ”VIAȚA LA ITHACA” (proză scurtă) ; ”UMBRA ISCARIOTEANULUI” (roman) ; ”CARTEA MORȚILOR” (roman) ; ”AMERICANUL” (roman) ; ”STRIGĂTUL” (roman). Aceasta este, până acum, zestrea creatoare a scriitoarei timișorene Nina Ceranu. O mai regăsim în volumul ”ANTOLOGIA COPILĂRIEI” și în cel de proză feminină ”CRINUL, COFETĂRIE PENTRU DOAMNE”. Dacă la palmaresu-i remarcabil adăugăm și statutul de editor de cărți și de revistă (”Orient latin”), imaginea autoarei apare în toată plurivalența ei.
Cea mai recentă producție literară se intitulează ”CEEA CE LUĂM CU NOI” (Editura Eubeea, Timișoara, 2005). Cu ea, Nina Ceranu ne propune un subiect interesant : tema călătoriei. O temă extrem de vastă și de generoasă. De când s-a ivit pe Terra, Homo sapiens tot drumețește. Motivele pentru care o face sunt diverse. Există călătorii de plăcere, de afaceri, de documentare, de explorare, de refugiu, de inițiere ș.a.m.d.. Dincolo de mobil, orice voiaj înseamnă o provocare, întrucât, deseori, nu știi ce te așteaptă la capătul său. Fiecare excursie are aura ei de mister și de neprevăzut. Dacă n-ar fi așa, nici atracția exercitată de ”ieșire” n-ar fi atât de pronunțată.
De regulă, în vilegiatură, spiritul de aventură și dorul de ”ducă” se mixează natural. Dar, peste ele, tronează și dorința de a cunoaște, de a ști, de a afla. Convențională sau fictivă, călătoria procură (aproape) aceleași senzații și trăiri. Ea ne exaltă reprezentările, trezind în noi letargicul instinct al ancestralității migratoare.
Însă doar simpla voință de-a te deplasa nu e de ajuns. Persistă, din nefericire, o evidență întristătoare : cine are gusturi, n-are posibilități, iar cine are mijloace, n-are interes. Călătoria ține de bani, destin și de noroc. Însăși civilizația umană e un rezultat al necurmatelor ”vagabondaje” întreprinse de generațiile ce au brăzdat planeta în lung și-n lat. Cu alte cuvinte, călătoria este un mod de existență.
Pentru Nina Ceranu, drumeția se constituie într-o metodă de transformare a experienței în conștiință. Voiajurile efectuate în trei azimuturi ilustrează tot atâtea faze cu rol inițiatic în definirea propriei spiritualități. Volumul ”CEEA CE LUĂM CU NOI” este o fuziune de jurnal cu reportajul de calitate, în care consemnarea faptică, alertă și sensibilă, atinge virtuțile prozei autentice. Plasticitatea descripției, franchețea evocării și substratul psihologic dau tomului girul reușitei. Paginile sunt străbătute de înțelepciune și de o înțelegere bonomă a lucrurilor. Răzbate la Nina Ceranu un umanism sublimat prin acumulări cognitive neîntrerupte și care – repet – metamorfozează constant rutina în cuget. Adică exact ceea ce are nevoie un creator veritabil nesupus modelor sau fanatismelor conjuncturale, ci numai ritmului intrinsec și însușirii supreme convertite în har.
Refulând frecvent tangajul frustrant și belicos al vieții, autoarea absoarbe cu nesaț efluviile viului, devorând clipa și acceptând reveria ca pe un rai al izbăvirii : ”Ce am de preț e visul, dorința de a vedea lumea, dar le port în mine și-n suflet și nimeni nu mi le poate vămui”.
_________________________________________________
x) Nina Ceranu – Ceea ce luăm cu noi –
Editura Eubeea, Timișoara, 2005