Ilie Chelariu este poet și jurnalist. Efortul său creator s-a întrupat până acuma în cărți de versuri și în publicistică. Volumele ”BASCA LUI CHE” (Editura Eubeea, 2008) și ”FATWA LUI CHE” (Editura Eubeea, 2010) ni-l relevă de data asta în ipostaza de pamfletar.
Titlurile ambelor lucrări te duc cu gândul la ideea de echitate simbolizată de faimosul revoluționar Che Guevara, iar invocarea decretului religios islamic (fatwa) dă un caracter și mai radical demersului justițiar al autorului. Căci fatwa nu e altceva decât pedeapsa supremă pentru fărădelegi și necuviințe – fapte ce, azi, sufocă individul și năruie țara.
Ilie Che(lariu) e un gazetar sagace, cu vechi ștate de serviciu. Pamfletele sale sunt săltărețe, tăioase, cu tentă ”ștrengărească”. Ținta satirică e precisă, la obiect. Un stil cinic-persiflant despoaie la piele personajele supuse observației, încât le vedem așa cum sunt, in nuce, cu toată spoiala lor ieftină și trăncăneala găunoasă.
Strașnic în sentințe, Che(lariu) pare, totuși, că se joacă. Rostogolește sonorități lexicale și clatină verbe explozive. Croiește calambururi, pozne lingvistice și giumbușlucuri perifrastice. Din împerecherea vocabulelor obține un alt înțeles, de multe ori cu efect umoristic. Este însă un comic aparent, de suprafață, ce ascunde fenomene infinit mai grave și cărora pamfletarul le spune pe nume. Fără menajamente sau concesii. Fără drept la recurs. ”Obuzul” critic țâșnește din carcasa lucidității și ochește la rădăcină, acolo unde e încuibărit răul. Hoția și venalitatea. Parvenetismul. Frauda statală și potlogăria cetățenească. Disoluția autorității și relativizarea reperelor axiologice esențiale. Într-un cuvânt – acolo unde băltește imoralitatea și înfloresc mereu două atracții magice: Puterea și Îmbogățirea. Un tandem râvnit cât mai iute, mai ușor și mai consistent. Prin orice mijloace, tertipuri sau aranjamente. Prin orice tehnici ori metode, dacă asta procură lesne și rapid cheagul, postul, averea, posesiunea dorită cu jind neostoit și patimă bolnavă.
Acestor năravuri și apucături li se opune autorul cu verva sa caustică și înțepăturile acide. Încrâncenat în aprecieri, Ilie Che(lariu) nu cruță pe nimeni. Erupția sa polemică nu-i putea ocoli în special pe politicieni, cărora le servește ”meniul” adecvat. Adică, îi descrie imparțial, neretușați, în sucul lor organic, gata să pună la cale încă o panama sau să antameze încă o mânăraie profitabilă cu Statul, cu ciracii alogeni, ori cu cine s-o mai nimeri.
În fuleul său reparatoriu, gazetarul depășește uneori eleganța rostirii convenționale, motiv pentru care exprimarea e mai frustă. Dar, aici, nu acuratețea estetică interesează, ci arsura blamului, adâncimea și rezultatul său, forța deconspirării și veridicitatea dezvăluirii. Ilie Chelariu șarjează simptomatic și, prin urmare, filipica și invectiva sunt și ele prezente, completând firesc arhitectura protestului. Sarcasmul și ironia autorului – răbufnite, de regulă, în trombă – maschează, în fond, propria suferință. A omului ultragiat, tracasat și exasperat de circul și harababura autohtonă. Și mai cu seamă, de lipsa unei viziuni coerente, a perspectivei dătătoare de nădejdi și elan într-un context economico-social tot mai cețos și mai precar.
Neîndatorat nimănui, Ilie Chelariu poate privi evenimentele cu detașare și acționa în consecință. Acesta este maximul privilegiu al celor ce n-au alt stăpân în afara propriei conștiințe. O bună zestre intelectuală, dublată de aripa îndrăznelii, dau credibilitate unui compatriot angajat ferm pe frontul demolării imposturii și a hămeselii maladive. Sens în care lucrări ca ”BASCA LUI CHE” și ”FATWA LUI CHE” sunt mai mult decât binevenite.
_______________________________________________
x) Ilie Chelariu – Basca lui Che – Editura Eubeea, 2008;
Fatwa lui Che – Editura Eubeea, 2010 – Timișoara